Poezie
Padure moarta...
1 min lectură·
Mediu
Singurătate, m-apeși în valuri,
De ce sunt singură și plâng,
Nu mi-am ales eu oare soarta?
Și pe-al singuratații crâng?
Pădure moartă, mă pierd în tine,
Copacii putrezi la pământ,
Coroane veștede împung în zare
Și sfâșie cerul sângerând.
O ploaie fină ca de mătase,
O ceață deasă ca o pâclă,
Mă-ncercuie și nu mă lasă
Să ies din conul meu de umbra.
Uscat mi-e gâtul și mă zgârie
\'n auz cuvintele deșarte
Ce mi le-arunci din depărtare,
Încet m-apropii de-o prăpastie.
Cad la pământ, îngenunchez,
Mă-ntorc spre mine...mă privesc,
În ochii-mi negrii e doar vânt
Și-n gol eu vreau să mă avânt.
M-am resemnat...m-apasă noaptea,
Pădure moarta, m-ai anihilat.
Privesc abisul,ascult chemarea,
M-arunc în gol...s-a terminat.
001.467
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Alina
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 117
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Alina. “Padure moarta....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alina-0009399/poezie/13894858/padure-moartaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.