Alin Pop

am operat mici ajustări la final. așa, de relaxare...

dragul meu rudy, ai perfectă dreptate. imaginea asta exclusiv cele două versuri zăcea într-un director pe la mine aștepătând să-mi treacă lenea și să produc ceva cu ea. lenea n-a trecut, așa că am completat în grabă cu ce mi-a venit prima oară în minte și i-am făcut vânt pe net la personale. acu\' că zici și tu că e ceva de capul ei, mai că-mi vine să incerc să fac fac o poezie din ea ;)

un fragment reușit. are acel ceva care te face să vrei ca între cei doi să se întâmple. simpla citire a câtorva rânduri te face părtaș la poveste, ai dori să tragi măcar unul dintre personaje de mânecă și să-i șoptești ceva.

ei bine dragele mele, ce, dacă sunt mascul asta înseamnă că n-am voie să țopăi și eu? dacă mie-mi plouă azi cu copilași trebe musai să fiu pus la zid și socotit cel puțin atipic? las\' că vă prinz io la cotitură...

Doamna Marinela, trecând peste ușorul dezacord care putea fi cel mai lesne evitat prin folosirea persoanei II singular (în stilul aproape inevitabil al internetului), mă simt onorat de părerea ta aici.

a_mica, e o bucurie prezența ta aproape constantă pe textele mele. să mai scrii, și ascult-o pe nikita, știe ea ce știe, nu-i așa rea cum pare de la tine de-acolo ;)

ei da, andule, ai găsit o poezică tare dragă sufletului meu. fii liniștit, n-am să spun că ai idei fixe, doar că sigur aștepți prea mult de la mine.
versul acela, deși cam desuet, este în forma care i-a plăcut ei. și așa am cam avut de furcă cu strigoiul, s-a cam speriat săraca :))

am eu o bănuială că nici la 50 nu vei sta mult. felicitări, împliniri maxime pe agonia! (nu am absolut nici un amestec)

și dacă tot sunt aici sub text
simțit, resimțit; frumos și grațios brodat.

provocare clandestină
cu aromă de morfină
în culori cam transparente
și pretinse sentimente
un fursec, un foetaj
o mișcare de tangaj
cu fior de scurt metraj
și alură de partaj
... iluzoriu avantaj :)))

auzi la el, fragment de cotidian, și el înapoia textului se prăpădește de râs. arunci pastila și apoi zici, măi ce ciudați mai sunt oamenii uneori...
mulțumesc ;)

io nu tac fincă nuș\' de ce dar mă simt tare cuc
și tare bine-i la tine-n primăvară

mai întâi mulumiri sundarianei și loredanei pentru ajutorul în finalizarea acestei povești. un ochi avizat înainte de lansarea la apă poate face minuni. doi, chiar mai mult

mihai
salut investirea ta cu nivel pe site, ea aduce un aer proaspăt pe agonia. detectez o anume nuanță de firesc și natural în textele pe care le recomanzi. mai puțin elitism, mai multă emoție, căldură. cât despre cel de față, nu mă pronunț :)))
mulțumesc

bursucel
sărumâna de apreciere, din partea uneia care știe cât de greu e să ordonezi cuvintele unul în spatele altuia, o apreciere vine tare bine. cât despre stilul în care ai fi conturat tu povestea... am doo amendamente. se poate zice că la a treia mea proză dispun (firesc) de mijloace limitate. pe de altă parte se poate spune că m-am orientat singur spre modul de expresie care mi s-a părut șic pentru o poveste cu un picior în cer și unul pe pământ. oricum, părerea ta e la mare preț, am să încerc și alte stratageme dacă ies din lenea ce m-a cuprins de la o vreme

carmen
ce te-aș mai trage câteodată de urechi. da n-am voie că ești mămică și ăsta e rolul tău după fire. așa că zic doar sărumâna și te las să publici în continuare teoria criticii literare, fără să ai măcar o secundă intenția de a o aplica :)

brizule
n-aveam neapărat de gând să trec neapărat prin rai, da acum că aflai ce plan de afaceri ai matale, promit să fiu cuminte să primesc și eu un bilet. mersic

amadriada
frumusețea este în privitor, iată dovada.
sărut mâinile amândouă


sorin
de fapt, mesajul negustorului scamator e un mare mister, unul pe care și eu însumi mă lupt să-l înțeleg. poate că întâmplarea existenței noastre aici este adînc legată de acest mister. poate că ea este chiar unul și același lucru cu acest mister. sau poate că nu e nici un mister și ne-ar trebui câte o bere la amândoi.

Unii sunt numai oameni, alții sunt oameni curajoși iar alții sunt numai curajoși.

râdem, glumim, dar unele lucruri ne apasă pe suflet contrastant de rotund, printre toate pătratele. e o sferă înscrisă în fiecare \"the cube\". cine are ochi... nu întinde mâna la capul podului

noi să fim sănătoși, că belelele curg :)

poezia tălică e foarte meseriașă. cu muzici de țimbale și lire albastre, așa plutesc, de nu știu cum să mă mai dau jos. adicătelea versuri ritmate fain și sentiment aromitor

singur, ancestrale nu e prea pe gustul meu, dar nu ca sens, numa ca sonoritate.

ninge tăcut
s-au albit pe zăpadă umbrele fulgilor
omul de zăpadă
ar vrea să-și cresteze un deget
să lase un semn
dar el nu sângerează

Să nu mă poți ajunge,
Să nu mă poți strânge de gât
Cu funia gros împletită
a înțelesului

două chei, înainte îngerul, înapoi umbra.
ce-ar fi una fără cealaltă?

loredana, mi-ai mijlocit o reîntâlnire de mare preț. și că veni vorba de povestea asta, nu pot să nu amintesc de omul indicator. interesant personaj, nu?

sorinelule, nu te știam și poet!

așa e don sache, mare revelație, nici măcar iarna căldura nu se obține totdeauna prin acoperire. imunitatea însă, e supusă altor legi, așa că va trebui găsit un nou echilibru între acoperiri și descoperiri. tot arta dialogului te va scoate din impas?

unora le plac băile de nămol, altora cele de soare, sau chiar lună iar altora nu le plac băile de loc. mie îmi place baia de la mine din apartament, apa curge constant, nu sunt valuri, nu plouă, e drept, plătesc pentru asta. uneori mă întreb dacă merită

depre un ipotetic popor corpuscular cu masă complexă circulă unele fabule. mai ales noaptea, pentru că viteza luminii impune o limită. că e vorba de un popor ales, nici nu încape vorbă. iar pământurile acestuia sunt și ele alese, mai rămâne de aflat de către cine

vântul nu e totuna cu aerul nici solul nu e totuna cu pământul, fie el chiar de flori. nici măcar una nu e mereu totuna, iar din cele ce zboară omului nu-i folosesc aproape deloc maimuțele. prin urmare, despre foloase se pot trage adesea concluzii discutabile. pentru că foloasele sunt de două feluri. cele în sine și cele pentru sine. celelalte aproape că nu contează. de exemplu, de câtăva vreme am papagal, el are multe culori și-l las să umble prin casă, dar când nu sunt atent intră la loc în colivie