cine primul vrea sa scoata pamintul din mine

...ca poemul este un fel de epurare biologica a lutului din care suntem creati de Dumnezeu, o decontaminare, o dedurizare a pamantului din care suntem plamaditi, o geneza inversa...o galvanizare umana...original, poate putin prea original, undeva la limita dintre original si elitist...
Oricum, felicitari, e ceva unicat...

E o poezie la care, daca vrei sa te chinui, zabovesti un timp, o citesti de mai multe ori, eventual cauti in dex cuvintele pe care nu le-ai inteles si apoi, in imaginatia ta, citeva sensuri posibile dupa care plictisit, pleci..
miza, nu sesizez, placuta nu pare si nu pentru ca nu-mi place mie, in rest toate cele bune, am invatat doua cuvinte noi :))
maria

textul cred ca face parte dintr-un anume ciclu de poezii ale angelei; este de o simplitate si esentialitate ad_mirabile, in ciuda celor termenilor care ar trebui sa nu inchida apetitul cititorului , ci sa-l deschida intru cautarea de sens;

chiar nu inteleg de ce simt unii oameni nevoia sa explice aspecte ce nu le apartin..
nu m-am oprit la anumiti termeni, insa imi par nepotriviti atunci cind ii gasesti intr-un text postat in categoria \'poezie\'
exista posibilitate sa ma insel cu ce am scris in primul comentariu insa exista posibilitatea sa nu ma insel cert este ca doamna Furtuna imi poate raspunde singura daca doreste, poezia apartinindu-i dupa cate observ
maria

maria, printre altele imi exprimama si eu opinia, s-a nimerit sa iti si raspund oarecum...stiu ca nu e raspunsul care il cauti, poate o va face autoarea...

Mie imi place foarte mult si te felicit.
Poezia trece printr-o facere, o noua creatie spre Inviere, urmarita de o alta trecere si rugaciunile ei ... Haggadah ... si doua ... si trei nopti ...
Frumos.
Cu drag,
Daniel

depre un ipotetic popor corpuscular cu masă complexă circulă unele fabule. mai ales noaptea, pentru că viteza luminii impune o limită. că e vorba de un popor ales, nici nu încape vorbă. iar pământurile acestuia sunt și ele alese, mai rămâne de aflat de către cine

Cine te-a umplut de pamant ala sa ti-l scoata , dar sa o faca mai repede ca vad esti chinuita tare. Nu-mi vine acum in minte decat o poveste nostima, \"Hainele imparatului\" ,in care tu probabil ca esti croitorul, laudatoriii sunt curtenii, iar eu desigur imparatul nedumerit si impudic de gol in fata versurilor ce mi le-ai dat spre delectare, pline de pamant si ele.Ma gandeam initial ca si spatiile goale dintre versurile tale sunt acoperite si ele de \"pamantul cel mai curat\".
Cateva observatii :
1. Spectrul nu descompune ci este rezulatatul descompunerii
2. Puteai sa spui direct ,fara sa ne menajezi si fara sa te chinui ca au trecut deja 5 nopti.

In rest totul e clar ca istoria unui popor in vid. Inspirata probabil de versurile altui poem celebru \"Noi vrem pamant\", ne-ai ademenit cu pamant de flori si te-ai pricopsit cu stelute. Targuiala asta ti-a iesit de minune.
Iarta-ma ca sunt atat de inversunat, dar sa stii ca nu pe tine sunt ci pe cei cu buzunarele rupte , pe curtenii tai.