alice drogoreanu

acum nu mai știu dacă era lumină sau întuneric începu să împingă degetele în ea ridicând-o aproape că ieși din pantofi încerca să-l împingă cu brațele și trase atât de tare trase pielea

tu! nu pune pasul aici nu înfige steagul e deja al meu fluturând e posesiunea mea doar eu stăpânesc flegmatic fii tu distins profund anagramat de sus până jos ca și cum ai avea un

eu spun că-i doar un pocnet din degete cap sau pajură dar acum nu ieri nu să ne mai gândim plus că sunt refractară bașca datoare vândută la nivel de anger management o să ajung o carte de 5 lei

de o vreme încoace nu mai e timp nicăieri parcă aș avea buzunarele sparte în bătaia vântului valuri risipite cară zile de ieri și nopți de-a valma spală cu înverșunare o amnezie

a început furtuna serioja se sbate ca o femeie îngândurată sfâșie noaptea toată nu pot să te rog nimic nu mai am nici cuvinte nici gură pentru asta miroase a distrugere furtuna miroase de mori știu

în stradă papuci angoase adidași nevroze multe gânduri gânditoare mă usturau ochii am aruncat geanta m-am aruncat și pe mine am închis ochii și-am tras cu sete din țigare brusc am

vine o dimineață te trezești singur în fața ei singurul ei om singura ta dimineață atunci nici nu poți să plângi și nu știu dacă poți să zâmbești stai pur și simplu mut între dulap și sobă era un

faptul că alesese să citească să tot citească acestă poveste sfida logica era o poveste tristă cum moartea se așeza la picioarele unui bolnav bunul doctor întorcea omul așa ca moartea să-i fie la

câteodată olea tace în neștire tot ce nu spune se ridică fluturi fluturi merge de colo colo colindă străzi intră prin case ganguri pe scări e un pustiu plin de oameni la fel de tăcut ca și

în majoritatea cazurilor e vorba de femei pentru asta s-au inventat oțetul și uleiul dicționare texturi de canapele și pastile uneori e mai bine să minți ca să vrei una și să respingi alta

îmi tot spunea că dragonul veghează afară măcelul dinăuntru între 2 țigări nu deschide vânzătorilor ambulanți și bea rom-and-cola după perdele până adoarme am spus da peste creștetul ei, da se

e ciudat cum se întâmplă toate în mașina asta țipetele străzii penetrează gândurile tale, doamne dacă se aude un zgomot ciudat înseamnă că trebuie să schimbi muzica atunci ar fi bine să

erau grozave țâțele pentru că existau într-un sutien negru cu bretelele de satin - ajungeai sa constați că au și sfârcuri dacă te dovedești vrednic - dădeau un parfum curat fără feromoni un

am în cap o furtună o frază o frază o f r a z ă e îmbrăcată încă mai plânge aș deschide obloanele sunt un străin un anonim cu gust sărat miros a amnezie peste mare rătăcesc țipete atât de clare o

prea voalată singurătatea ei moare de foame în spatele ușii poartă pălării desuete le încearcă pe toate vagi aluzii la viața ei sentimentală ea își petrece cea mai mare parte a timpului

ca de obicei apare la timp pe când nu e nici vară nici iarnă nici târziu nici devreme în contratimp nu ești încă tu nu ești încă ea nu aștepți și nu te grăbești te prefer o ironie

din acestă retragere grăbită se oprea la întâmplare să mai simt cum fac paranteze în viața mea ca și cum ar fi trebuit să beau apă la răstimpuri încet cu înghițituri mici așa cum scrie la