Clavicula nox

am în cap
o furtună
o frază o
frază
o
f r a z ă

e îmbrăcată încă mai plânge aș
deschide obloanele sunt
un străin un
anonim cu gust sărat miros a amnezie
peste mare rătăcesc țipete
atât de clare
o neputință
pleca încet ca dimineața
ploioasă de parcă
mi-ar fi ascultat liniștită scrisoarea
de ieri
o claviculă răsucindu-se limpede în lumină șovăind lângă
temeri
foarte albe

foarte singure
fără sunet
decolorat
îngenunchiau
săruturi
în neștire

nu s-a întâmplat nimic aici e doar vocea
o aud numai eu
mă lovește nu era
nebunie încercam să
uit
dintr-odată mi-am dorit să fie noapte



poate nu era
decât iubire
nu așteptam pe nimeni altcineva


this strange effect





photo by Extravaganca