Figured you out

Fragmentari, rasuciri, sufocari: \"Ca un piept imens/ frica/-Respira linistit!\"

mulțam fain de aprecieri Vasile

Frica respiră \"un iz de frezii răscoapte\"; la fel dragonul respiră focul urii, măcelul dinăuntru este alimentat de toți vânzătorii ambulanți din lume, chiar dacă nici unul nu trece dincolo de prag...
Toate aceste realități \"continue\", în permanent proces de auto-întreținere sunt o combustie care te consumă (îmi tot spunea că...)

Uitarea e insuficienă, nu ajută deloc, fiindcă și ea \"se scurge\", n-a reușit până acum să închidă rana, s-o cicatrizeze...iar fiecare picătura de sânge irosită e prețioasă.
Până și somnul s-a îndepărtat, și-a pierdut înțelesul; doar un alt \"nume\" golit, nu a rămas decât \"căutarea\" lui -se-nțelege atunci când acea căutare se manifestă conștient fără a recuge la soporificul paharelor de rom.

În nici un caz nu se poate oglindi o uitare, pur și simplu pt că uitarea amintită (am spus da peste creștetul ei, da
se oglindește o uitare ) nu s-a realizat niciodată.

Așa miroase neîmplinirea?

Poate că da..se vrea oglindirea unei uitări...

habar nu am cum faci
combustie era

probabil că ție-ți funcționează
toate aparatele la capacitatea maximă

eu zic așa
că a oglindi o uitare e ca și cum te-ai tâmpi definitiv

mulțumesc Traiane pt obiectiv

alice, messul meu nu merge, o băut vodkă șî-i bat. (băut)
nu șterge texte. dacă îmi mai dispar prieteni literari de pe site o să urlu ca lupul la lună. textele nu au fost, nu sunt și nu vor fi ale tale, ci ale urmașilor tăi văcărești. de la ienăchița cu zulufi către alice din emisfera nordică... pagina ta e o expoziție cu tablouri, unul injură...altul dupa ce a zăbovit aici pleacă rege.
da, îmi place agresivitatea cu care scrii...e reală, e simbolul unei personalități, unui stil... dacă ștergi vreun text, pe bune le șterg pe toate ale mele.
sunt unii care scriu la indicatia medicului, altii din plictis, altii ca au ce spune. faci parte din ultima categorie. fac lobby pentru tine si pentru toti cei care au plecat. literatura e o sarbatoare a luminii.
haydn a compus o simfonie a lumanarilor ... finalul e in felul urmator: cate un instrumentist termina ce are de cantat si pleaca stingand lumanarea pe care o avea la pupitru. ultimul instrumentist stinge lumina iar sala se scufuunda in intuneric deplin. da-ti seama ce soc au avut nobilii cand atunci cand s-a stins muyica a murit si lumina. asa e si aici.