Poezie
in cauda venenum
3 min lectură·
Mediu
îi spuneam cristopher
la un moment dat ești o sărăcie de câine bătrân
te ridici agale ieși să te piși
și pleci pe cărare
fără să te uiți înapoi
și e atât de veselă trebușoara asta și te simți atât de ușor
și de bine
cum mergi printre garduri case mașini ca și cum în tine crește ceva
ca o veste
vestea că tu
tu te multiplici și te gonflezi
și te faci un cartier nou
unde utilitățile vor fi la comun
avantajele și costurile idem
unde toți vor fi prietenoși
sătui de foștii vecini o comunitate nou nouță cu alde exponenții ei
curva mâncătorul de căcat diva gigolou\' tipu\' ascuns
tipu\' de treabă lideru\' și tălmaciu’ mamaia tribului biserica ei cizmaru\' fieraru\' cârciumaru\' și brutaru\'
tu dai cu sapa el face schițele ea vindecă mâini și picioare
ai fi în stare să faci asta
ai avea putere să faci asta
dacă n-ai avea un bandaj gros o funie lată de gât
dacă azi n-ar fi ziua când orice te-ar face să plângi
dacă nu s-ar mări spre uriaș o durere de cap
ca o teorie hilară a neputinței
coaptă bine într-un borcan tip natură moartă călduță aici dragul meu nu știu cum să ți-o descriu
cu precauții maxime
pe covoare moi și podelele-n pantă
matematică pură și clinchetit de tacâmuri - o relație perfectă
care stă să încapă cumva
se înghesuie într-un eveniment
genu\' ăla de eveniment de-o importanță mai mult sau mai puțin
oarecare pentru participanți
când se stă la masă când se fumează mult când se spun decizii
decisiv
când te uiți la tine și-ți vine să râzi
dement
vezi
că sunteți 3 sau poate 5 sau poate 7 sau poate un lung șir
exponențial cine dracu mai știe din ce și câți sunteți
cu aceeași față într-un model perfect stil cinevaul tău ascuns într-o viață secretă a altcuiva cu
aceeași sete falită aceeași foame fatală aceleași furii
cu o simpatie oarecare pentru riscă-te
și a cui voce ai tu acum și ale cui gesturi
și ce trebuie spus de fapt și
ce se vrea de la tine
la un moment dat mă aștept să se întâmple
ticălosul de mers de-a-ndaratelea
o să tot funcționeze până nu mai poți până nu mai vrei până orbești până uiți
până pârâi și hârâi și exact atunci când nu mai
cum dai colțul o vezi
e o casă
e casa o să știi asta că
ea e
că acolo vei rămâne în vecii vecilor
amin
țiuie vântul sub podele casa troznește
ca o corabie
nu s-a întâmplat nimic cristopher își dădea părul pe spate
și scotea o minciună
o blestemată de minciună
0205677
0

aruncată din stare în stare
cu senzația unui taifun atât afectiv cât și fizic
- și e atât de veselă trebușoara asta și te simți atât de ușor/ și de bine/ cum mergi printre garduri case mașini ca și cum în tine crește ceva/ ca o veste/ vestea că tu/ tu te multiplici și te gonflezi/ și te faci un cartier nou - prin mers se creează un bulgăre care crește în coborâre
sau chiar putem vorbi de un fel de avalanșă semantică ce vine repentin dar pleacă la fel
dându-ți timpul necesar revenirii dar și asimilării
deși răceala imagistică ar putea da senzația unei îndepărtări
e clar cum sensibilitatea protejată de acest ton e materialul ăla sofisticat care fascinează atrage
- e story aici
m-am tot gândit dacă las semn aici - am citit - am recitit
mi-a plăcut poate pentru că toate detaliile astea par desprinse
dintr-un scenariu bine gândit ceea ce mă instigă