Alice Diana Boboc

Urmele pașilor mi-i las să se împrăștie pe râul înghețat mărgele vii de pe marginea unui vis de cleștar cu tocuri de pajiști înverzite cutiuța muzicală învață să clipocească primele cuvinte în

Tai pâinea în 7 bucăți și sar firimituri în cele 7 colțuri de lume 7 firimituri sar pe emoțiile mele îți cer să te întorci de 7 ori la mine și să dai la o parte fantomele ce îți tulbură

Zilele se alergă pe trepte de piatră de catifea de iarbă de alge și se împiedică se rănesc la genunchi la coate la bărbie și își urmează calea întortocheată de vorbe de timp de vreme

Imponderabilitate. Tăcere. Mișcări lente. Gânduri adormite. Așteptare. Roata norocului se învârte cu buzele strânse. E imaculată dama de pică. Căderi în propria conștiință iar și

Zbor cu privirea peste inele cu glas îngălbenit și le părăsesc în somnul lor averea mea e imensă și o păstrez între lanțuri care zdrăngăne când nu vor să fie atinse de altcineva auzul mi-l

O piruetă cu mișcări miraculoase ale dansului în noapte, cu mișcări vaporoase ascunse între palme de copil puse la ochi mă pierd în capcana pașilor potriviți doar ecourilor o litieră

Ce aș mai putea vedea în afară de seva care se prelinge prin venele frunzelor precum căderi de avalanșă doar la un semn al tău - o mișcare a capului de parcurgere a cadranului unui minut te

Timpul s-a ascuns într-o pungă cu bomboane și doarme în gustul lui mentolat l-am închis acolo ca să fiu sigură că nu i se împrăștie aroma chiar dacă știu că așa tu nu ai cum să mă aștepți mă

Lămpi veghează de-a lungul drumului care desparte albul de negru mărturia mea e aninată de degetul cel mic o minimă răbdare trebuie să ai cu mine când îți cer să mă lași să îți conturez urma

Un colț străbate pielea ca un ac ce coase fără ață și se mișcă în golul lui - trecere mai departe, cu urme de dinți și înoată devorează presiuni de vase de sânge încruntat seringă cu aer,

Sunt o cruce de vânt cu brațe de lemn și văd cum ele se mișcă în valuri concentrice mă ghemuiesc, așa vaporoasă cum sunt, la pământ, pe solul unui nor de furtună... în ceea ce visez este

Hainele mele sunt de sticlă și nu se șifonează mi se desprind cu zgomot de căderi de apă de pe trup și lasă în urma lor ecouri când se destrămă în cioburi simt gust acru, cred că de mere necoapte

sunt într-o linguriță cu care amesteci solzi de șarpe stând pe patul lui P. trădându-mi mâinile reci mă prinzi în lănțicul tău de stele căzătoare când mergi pe drumul ce a rămas nepietruit

Îmi scutur mâinile Și totuși iar prind praf între degete Mă uit la ele Și văd cum înflorește cenușa păsării între palmele mele Câteva pene stau între gratii prinse în amintiri Iar ușița

Sarabandă printre fluturi. Și-au dat întâlnire printre milioane de aripi Și se salută prin scuturarea culorilor Toți au măști Și tunele de străbătut în timpul lor. Insectarul îi așteaptă cu

Căldură și foc în dorință Emoție și înfrigurare Descărcări electrice sub cărți întoarse de noroc Privirea pisicii, neagră precum blana Neagră precum sărutul, Le pândește ðin colțul ei Destinul

Trec pe pietre colțurose în care s-a prins o bucată de cer și flutură în soare mă gândesc că poate tu îmi vei spune încotro hârtiile se împrăștie și de ce ard marginile lor Nu uita că în Anzi

E interesant să privești asfaltul și fisurile din el să vezi crăpături pline de praf și urme de pași aspect selenar sub zgomot de roți sacrul este apreciat la nivel de sol calci pe el, îl

Plumbul din sânge se întărește nu mai curge cu valuri lasă urme de înțepături și moare nu îmi cere adevărul ci doar un cuțit ca să iasă la suprafață Plumbul din sânge e orb și în tăcere

Trupuri de ceară stau sprijinite de scări de bucăți de cărămidă desprinse din vulturi sfori de foc prind încheietura mâinii între uși care nu se închid sunt dispute și trânte clanțele sunt