Alexandru Gheție

Ar fi tare interesant un volum de versuri cu și despre elia, un volum bazat pe re-întoarceri eterne într-o lume trecută, tăcută... Amintiri, pur și simplu fluxul conștinței, reconstituiri, etc. Aici imaginile conturează, din nou, începutul, nașterea, zborul frânt. E frumos cum se trece de la o stare la alta, de la nehotărâre, inocență (la început) la dorința de \"a vedea\", apoi, preventiv, \"ne tăiam pleoapele de întuneric a vedea preventiv cine devenim\". Oricum, ai câștigat un cititor. Nocturn.
numai bine

\"Chiar nu mai era nimic de salvat\", existai deja. Și lumea și-a arătat colții de ceață, de beznă. Era nevoie, normal, de o lanternă. Întrebi cât e ceasul, nu mai e nimic de salvat. Și poate că întunericul n-ar fi atât de monstru, dar ceața... Și \"habar n-am unde sunt\". Îmi place, mai citim.

numai bine

Copilăria descoperă mereu în noi forme de expresie, izbucnește cu puteri nebănuite... Simple amintiri coborâte într-o aparentă uitare se trezesc, ne chinuie și ne bucură deopotrivă. Îmi place modul în care ai construit lumea asta magică, vie, apoi ai sugrumat-o, jertfit-o timpului. \"cu tălpile în lutul bucătăriei de vară\" se respiră în noaptea asta.

numai bine

Recunosc, nu prea mă atrag poeziile cu formă fixă, dar aflu aici niște imagini-versuri inspirate, puternice (ex: Iar ceața nopții își înfoaie pipa/...Pămânții se instigă la psaltire,//Dar ruga pe la-ncheieturi le crapă). Mai citim,

numai bine

la prima citire \"winter light\" mi s-a părut simplă și fără un ceva să impresioneze, să șocheze. Recitind, am găsit niște imagini, niște forme, am prins un contur, un mesaj... Suflete la camara, păstrate in borcane, totul curat, imaculat dincolo de \"epidemie\". Versuri categorice, imperative si reci, ca de iarnă cu iz de sentință.

numai bine,

da, privind în oglindă, oglinda amintirilor noastre, totul pare un miracol... Apoi urcăm pe o scară imaginară, totul se topește usor, universul nu mai e un \"Eu\", saturn își pierde inelul, nu mai există niciun \"termen\" de la nimeni și nu prea mai sunt nici \"date să compunem o imagine\". Mi-a plăcut, mi-am re-amintit. A, pentru mine era opt maxim acasă. Se lua lumina...

numai bine,

\"prin straniul chin al fericirii.../contururi apar și dispar\". E intresant ce urmează, ce se conturează. E totul și e nimic în același timp, sunt \"ouă de înger\" și \"pulbere fină\", \"musculițe de oțet\" și mandarine căzând... Se creează o stare aici, mesajul este puternic (nehotărâre, confuzie, dezamăgire, dar și ceva speranță, ceva chin de fericire), imaginile sunt clare, simple (în sensul \"bun\") și grave.

numai bine

OK. In primul rând nu cred că poezia asta - ai spus că nu transmite nimic - are nevoie de re-formularea ta. Nu înteleg cum se poate reformula o poezie, mesajul ei va fi spart, transformat... Apoi, din prima strofă ai scos 2 cuvinte (fabulos!). In strofa a II-a imi spui că nu te poti undui nesenzual! - imaginează-ti moartea mișcându-se asemenea undelor sau pur si simplu o baba vrăjitoare unduind, tremurând, ondulând... Si moartea și baba se pot undui, dar niciodată senzual, poate grotesc, hidos. (ma rog, moartea poate fi văzuta și ca o zână perversa si atunci lucrurile se schimbă). Strofa a III-a îți aparține. Si mesajul si versurile. Nu are nicio legatura cu ce am vrut eu să spun, e clar că nu ai inteles aici. Remarc faptul ca urăsti vulgaritătile si ai inlocuit un \"dildo\" cu noaptea-bărbat. Serios, chiar crezi că un dildo sau un vibrator sunt termeni vulgari? Citeste Bukovsky, Iaru, Cărtărescu, etc. Nu e nicio vulgaritate pe acest site, sau dacă sunt cuvinte vulgare, priveste dincolo de ele. Sper ca nu te superi, asta cred eu. Te mai astept
numai bine

Ai dreptate, em. Dar asta e o poezioară, un soi de parodie, nu am vrut să fie mai lungă sau să o încarc cu imagini. Spui că îi lipsește ceva, aș fi vrut să știi ce... N-am să spun nimic de genul \"că e greu să ajungi la simplu\" sau alte aberații de genul ăsta. Mersi pentru trecere,
numai bine

d-lui Mihai Constantin - perfect, dacă doriți să îmi puneți textele la atelier, foarte bine; poemul e într-adevăr slab, recitindu-l îi văd lipsurile și nu știu de ce l-am afișat. La fel de slabă însă este și analiza pe care o faceți, dar pesemne că unui text slab îi trebuie și comentarii pe măsură. Îmi pare rău pentru diacritice, știu că este o regulă și e pentru prima dată când o încalc. În speranța creării unor texte mai bune și a unor comentarii obiective,
numai bine
d-lui Liviu Muresan- sunt surprins că ați găsit ceva \"interesant\" aici... Mulțumesc pentru trecere. Numai bine

interesantă starea pe care o creează textul... de obsesie, de întuneric, e ceva dinamic aici, într-o continuă forfotă de vânare de cioburi de iubiri, de false iubiri. \"poftesc mâinile tinere încolăcite strâns pe bară\", o poftă stranie, dar da, e formă de iubire... finalul e ok, îmi place
numai bine

diana, ai niște imagini plăcute, fine aș spune, îmi place \"modul tainic\" de a aduna cuvinte, de a le supune unor transformari pentru a se crea, pentru a se uni in metafore ale urletului, ale strigatului înăbușit... singurătate, zgomot de flori de cais și \"floarea sa căzută peste vene\", despărțire, căutări, țipete ca de \"copil al nimănui\" - \"traviată derizorie\"... ai putea concentra toate \"desenele\" în câteva imagini tari, sugestive, dure chiar; mesajul s-ar întări. mă rog, asta cred eu, acum, în noaptea asta lungă...
numai bine

elis, mersi pentru trecere. poemele cu rares nu vor fi doar trei, de asta nu le-am pus pe toate la un loc. textele astea imi sunt foarte dragi si ma sperie in acelasi timp. rares e un copil de 1 saptamana, al meu, o prelungire a mea. totul e un amalgam, o incercare de a patrunde in lumea lui, dar si o ultima incercare de a patrunde in lumea mea... este o poveste, intr-adevar. ma bucur ca ai simtit in ele traire, respiratie, cursivitate. chestia cu pagina de autor nu stiu ce reprezinta. citim.
numai bine

mulțumesc mult pentru semn și... ai dreptate - ar fi o crimă să nu trăiești scriind. tinând cont nu doar de locul nașterii.
numai bine

imi place, ideile sunt bine conturate - zic eu - în jurul unui vers cheie: \"vreau o tristețe sigură până-n miezul pietrelor\". și ai dreptate, \"de ce-ar fi nuditatea mai rea decât ura\"... imaginea copiilor care desenează sori pe creasta unui univers devastat, acoperindu-l cu o părticică din sufletul lor mai poate păstra un tipăt de speranță. dar... aceeași oameni goi, aceleași ulițe înguste... mai citim.
numai bine

chiar asta e, adelina, \"improvizatie poetica la un pahar de vodca pe tejghea la Coyote Ugli\"... dar daca citeai mai atent observai ca nu asa vad eu femeia, ci nefemeia... n-am nimic cu femeia, o iubesc, o gandesc, o visez. ironismul e indreptat catre o oarecare nefemeie. oricum, mersi pentru trecere si
numai bine

adriana,
nu-i nicio smecherie, ia-o cum vrei, tot ce ai spus poate fi adevarat... sau fals. mersi pentru trecere, numai bine

claudiu,
ai perfectă dreptate... nu pare credibil. mersi pentru trecere, numai bine

mă interesează mai puțin paltonul și fesul colorat, calitatea pozei... ma atrage tăcerea asta, fumatul prea des, adăpostul după usa de fier, florile moarte... și totuși fotografia cuminte tace spărgând timpanele cititorului de noapte (chiar și din haiti, turcia, franța )
numai bine

da, viața e o întîmplare amăruie cu un plăcut iz acrișor de murături. și totuși...observ aici dorința de a rămâne în prelungirea acestei \"întâmplări amere\". vei fi piatra pe care se vor sprijini vise și...murături. plăcut.
numai bine

îmi place. îmi place tocmai lipsa de vulgaritate din poezia ta. ai exprimat foarte bine pofta dionisiacă (copilă cleioasă din care priviri lascive mușcă bucăți de carne). copilă păcătoasă, provocatoare...sau păcătoasă că provoacă prin magia trupului(\"mânjită cu sânge\" - \"aruncă-te în marea pură\").
numai bine