Poezie
sonet
gripa
1 min lectură·
Mediu
Iar ceața nopții își înfoaie pipa
Puind tărâmul ca sub coviltire
În parcă și mai aprig-asfințire
Strănut puțin, m-ademenește gripa.
Un vânt de nou străbate-n cimitire
Și Moartea și-a reînnoit echipa
Dar chiar prăpăd nu e în toate clipa.
Pămânții se instigă la psaltire,
Dar ruga pe la-ncheieturi le crapă.
Și tot geresc te înfioară Crezul...
Mormânt ce-i proaspăt răvășit de grapă
Dezvăluie tardiv al vieții miezul
Acelora privind pierduți spre groapă.
Dar fostu-i dus, să re-nviem Botezul...
023682
0
numai bine