***

... chipurile noi mergeam pe urmele luminii ce o luase înainte aveam pleoape de întuneric a nu vedea prea devreme cine devenim ajunși în templele de lut slujeam nefericiți numelui de om el era cel ce trebuia învins transformat în pasăre din interior gravitația uneori o furie nascând frica de cer mâinile se loveau unele de altele nevrând să fie aripi se afundau în pământ a prinde rădăcini loveau capul pofticios cu pietre urau apoi durerea gesticulau disprețul cumva nu îndurau visul îl ridicau pe o cruce însângerată scrisă cu mânia suferinței așa merită dumnezeu chipurile noi iar mergeam pe urmele luminii ce o luase înainte ne tăiam pleoapele de întuneric a vedea preventiv cine devenim do re mi fa sol la si do http://www.youtube.com/watch?v=N10CEKojhb4 http://www.youtube.com/watch?v=N10CEKojhb4