Alexandru Gheție

foarte bune al 4-lea și ultimul grupaj... Dar întreg textul e reușit, comparațiile, metaforele de aici îmi plac, sunt bine inserate și parcă au rolul de a umple fiecare secvență. Poate ar fi mai bine să elimini adverbul \"chiar\" de la \"din salivă ieșeau chiar aburi\". Am remarcat imaginea celeui ce este plimbat prin viață și apoi, imediat, mersul cu două plase, echilibrul...
cu plăcerea lecturii,

alex

lăsasem și ieri un comm aici, dar se pare că l-a luat furtuna :). În fine, spuneam în el că mi se pare deosebit începutul:
\"eu nu am dansat niciodată tango cu necunoscuți
dar într-o noapte au înnebunit teii și toate
s-au amestecat în mintea mea\"
Apoi totul pare un dans - amețeala, privirea/neprivirea peste umăr, orizontul șters cu sânge de miel, cântecul de leagăn și impresia libertății din final... Chiar dacă toți credeau că e moarte aici, ființa se eliberează prin dans și pătrunde în starea aceea de plutire, de libertate deplină, chiar dacă asta nu o poate vedea nimeni, chiar dacă orizontul e șters cu dânge de miel, chiar dacă...
Și vizuala este interesantă, mai ales voalul acela roz care are rolul să ascundă și să arate în același timp, de ce nu, fericirea ființei...
cu plăcerea lecturii,

alex

ioan, george vă mulțumesc pentru semne...

ioan - mă bucur că ți-a plăcut. Ai o muză tare frumoasă :). Ai descifrat interesant și original textul, mă bucură că sugerează toate aceste... treceri. Căderea este totuși inevitabilă. Sau alegerea, dacă se mai poate face ceva. De obicei căderea e singura opțiune. Cum spuneam, nimeni nu sălășuiește prea mult aici :).

george - bucuros de vizită :). Acum nu pot spune că am luat această lume dintre sau balustrada sau pendularea din poeziile tale. Nici nu pot spune nu. Sunt vreo 10 texte care tratează această temă al lumilor dintre, a prăpastiei spre care privim cu asumare sau nu, o lume tare adâncă (la propriu)... Mi-am dorit să ajung acolo tare mult, iar termenii pe care-i amintești sunt în textele mele încă de la primele încercări. Dar nu aprofundasem :). Este foarte posibil să fi citit ceva care să-mi fi plăcut foarte mult pe pagina ta. Odată citit nu se uită așa ușor... În fine, spun și eu ca și ioan, m-a luat muza pe dinainte.
Am corectat acum, e o întreagă polemică la se așează/se așază...

Vă aștept cu drag pe aici,
alex

\"la fel, în detalii se pierde și cheia
pentru deschiderea ușilor spre trecut.
nici măcar nisipul
nu se știe câte bariere va trece,
până la sedimentarea deplină\" - gasesc strofa aceasta deosebita. Aici sta si ideea textului, ea bine sedimentata, insa, nu lichida si curganda pe buzele paharului. Daca e sa se piarda cheia printre detalii, macar detaliile sa fi de calitate, as spune :)... Apoi e interesanta si prima strofa pentru ca pledeaza pentru purificare, pentru eliminarea \"parascoveniilor\". In fina, o ars-vacs poetica interesanta, cu placereqa lecturii,

alex

va multumesc pentru semne

mihaela - imi pare bine ca am scris ceva in care sa te regasesti si tu... E o obsesie a mea in aceasta perioada. dar... a trecut :)

ottilia - imi place cum ai spus aici \"neputința de a păstra echilibrul între a fi și a nu fi\", cam asta ar fi substanta aici

laurentiu - asta e un semn ca ai trecut pe aici :). N-am nicio scuza, mersi...

ecaterina - am simtit acut aceste detalii in ultima perioada, nu mi-a fost greu sa le scriu... Iar in ultima vreme nici nu mai revin asupra textelor. E o forma bruta aici :), dar nici n-am de gand sa re-citesc. Nu stiu de e bine, in fine, ma bucur ca ti-a placut, stiu ca nu esti usor de multumit :)

va mai astept cu drag aici,

alex

\"o spărtură
în stratul de lumină
mângâie și acum
obrazul brăzdat
al bunicului\" - frumos, mihaela...
Of, și bunicii... vin să ne coloreze un rai pe iarba prin care ne jucăm și apoi pleacă, pleacă, pleacă... În fine, textul tău ar sta bine și pictat, colorat sau alb-negru, e vizual până în spatele ochilor, apoi vers ori culoare îți ating umărul :). E ca un basm, începe cu \"demult\" (cred că e inutilă precizarea timpului :)), apoi se intră brusc în conturarea atmosferei acelui \"timp\" al rugăciunii.
cu prietenie,

alex

\"visez dulceață din raze de soare
plâng cu felia de pâine în mână
universul îmi ridică privirea cu șoapta
o să fie bine\" - secvența aceasta este superbă... Este poemul copilului rătăcit acesta... o rătăcire undeva între copilărie, ieșirea din copilărie și urâțenia umbrelor, obișnuitelor umbre fără de cursivitate-n cuvânt. O revenire în forță aici, elia, un mod reușit de a versifica, de a exprima stări, sentimente, de a încifra/descifra, de a continua... Acel \"să mă grăbesc\" din final exprimă tare puternic acest dinamism al trecerii lucrurilo de la o stare la alta. Dar lucrurile/fructele/ființele nu-s coapte încă.
cu prietenie,
alex

katy, ultimele tale texte îmi plac, au ceva din răcoare unei zile de vară :), aici îmi place invazia asta de verde, temele existențiale, imahinea palmei așezate pe fața pentru a ...asculta pur și simplu... Am remarcat:
\"... Aud troncănitul
unei mașini care lucrează în vreo construcție
și croncănitul răgușit al unei păsări apropiate geamului.
Ieri cânta mai firesc. Ieri am simțit podul prea jos.
Și lovitura. Azi simt o bucățică rece de vară, prinsă
într-un verde pastelat care îmi amintește.
Azi sunt acasă\" - finalul acesta este deosebit... O întoarcere răcoroasă în odaia ta, e bine când găsești un loc în care să te simți acasă. Din toate punctele de vedere. De aceea consider acest poem unul al re-întoarcerii.
Cu prietenie,

alex

Vă mulțumesc, d-le Sibiceanu...
însă sincer, nu mi-aș fi dorit a-l scrie niciodată
vă mai aștept,

alex

Vă mulțumesc pentru semne...

ioan - ai descifrat fain textul, și da, așa voi face, voi încerca să termin cu versul acela, chiar fără a renunța la ultimele trei versuri

mihaela - vorbești frumos despre dumnezeu, despre deschiderea inimii pentru a-l primi... Poate așa e. poate ne legăm toate spaimele de el, apoi ne deschidem inima, ca o floare. Sau poate nu, cie știe?

elia, mă bucur că ai găsit interesant textul. Ca filozofie, ca idee/ mesaj, oricum ar fi, concluzia e aceeași :)...

ottilia - cred cu tărie că durerea fizică îngenunchează toți îngerii, toate iubirile și toate speranțele... mă refer aici la cea mai adâncă dintre dureri, nu la o tăietură cu un cuțit de pâine. Dar poate mă înșel. Poate dumnezeu există și alină totul

Mă bucur că ați trecut pe aici, vă aștept mereu cu drag,

alex

nu vreau să fiu răutăcios, dar mi se pare cam greoi textul și crede-mă, am ceva habar de substantive, complemente și adverbe... Sunt și imagini reușite, îmi place aici, spre exemplu:
\"Subiectul râde isteric trântit peste paie
Se mișcă periferic să se-ncadreze bine-n luna plină

Balada curge peste un vis mai pudic
Ce nu se mai dezbracă de haine ireale\"
apoi discursul devine încâlcit. Lupta pentru supraviețuire, viață și moarte, adevăr și minciună, apoi narcisismul? Poate greșesc eu... Sper că nu te superi, mai trec,

alex

da, e o poezie interesantă, sensibilă, iar curgerea sa e iute cum un val. Atingând nisipul... Dar interesante sunt și comm-urile d-lor Sibiceanu și Ioan, (pe care nu m-am putut abține să nu le citesc). Varianta lui S. chiar ai putea să o postezi și separat :). În fine, mie îmi plac mult ambele variante... Nu am să încerc și eu una pentru că nu vreau să derajez :), dar, la o re-scriere a textului (cu toate că nu e neapărat nevoie), aș păstra marea / despletindu-se/în apus\" și \" să deșteptăm nisipul\"... Firește, simple păreri...
cu prietenie,
alex

cu timpul, el, cel mic va fi tare mândru de tine, deja înțelege probabil ce înseamnă mamă, peste ani va conștientiza și ce înseamnă să rămâi cu fiecare zi mai gol, asemeni pernei care pierde fulgi, dar tot mai împlinit datorită aproapelui... tot mai aproape de zbor...
să-ți trăiască,
cu prietenie,

alex

lumea de dincolo este aici... Tocmai asta am încercat a reda. Un infern în care oamenii își construiesc biserici, se îmnulțesc, merg firesc pe trotuare... Că despre un altfel de infern, iad, rai s-a scris mult, așa e, :)... Mumțumesc,
cu prietenie,

alex

cu riscul de a fi superficial, spun - e frumos! :). Mi-a plăcut în special cum ai realizat acea întindere dragoste cu o nimicură de cuvinte... Foarte concentrat si delicat acest discurs dintre tot ce se știe și tot ce plutește... Katy avea dreptate cu \"mâna de poet\" :)... cu plăcerea lecturii,

alex

raul, nici nu știu de e o glumă sau nu. Ideea e că sugestiile mă ajută, nu le consider nicidecum umile sau altfel. Mulțumesc că ai intrat aici... Am modificat acolo. Sper că acum să fie mai bine atât pentru tine, cât și pentru elia. Ne mai citim și cu siguranță că vom vorbi mai mult pe viitoarele texte :)

alex

vă mulțumesc pentru semne...

raul, elia - dacă cititorului pare penibil, schimbăm... nu mai era nevoie de gluma cu pacientul isteric :)... păreri și păreri... eu vă ascult gândurile și m-am gândit așa :
\"îmbrăcați
oamenii merg aici pe trotuare
îți închipui\"
ce spuneți? :)

mihaela - o interpretare corectă :). Ai dreptate. Condiția umană, nemurirea, sau mai de grabă murirea, în fine, omul nu-și poate permite luxul de a-și face planuri. Nu le va realiza niciodată. Mă refer la planuri, nu la o schiță a necesităților pe 3 luni :).

Vă aștept aici cu drag,
alex

raul, bucuros că ai apreciat textul...
acolo, la IMBRACATI, am vrut să accentuez pe acest cuvânt iar ? nu știu, așa mi-a venit. La o re-citire poate că voi renuța la... Te mai aștept,

alex

un text fain care trezește cititorul din amorțeală... chiar și la ora asta :). Fie el bărbat ori femeie. Bărbatul pe care-l iubești e totul! E desăvârșirea, inocența, claritatea... Imaginile sunt reușite aici, am remarcat în special:
\"bărbatul pe care-l iubesc
e un Om de Zăpadă
îmbrățișează în tăceri de omăt
ninsorile sălbăticite
pe trotuare\"
cu plăcerea lecturii,

alex

Ștefania, ai inceput foarte bine. Primele două grupaje sunt reușite. apoi aș continua discursul tot la persoana a III-a, aș vorbi despre o ea oarecare, se înțelege că despre eu e vorba aici:)
dar nici în ploi nu mai crede
cum nu mai crede nici în sine
că ar putea fi altfel...
Am găsit aici un text interesant, imagini reușite. Mai trec,

alex