Alexandru Gheție

\"îmi scot banderola ochelarii
prind pe fața lui un fascicul de fire solare
aș orbi de dragoste aș poetiza un infern\" - și ușor ilor începi să te întreci pe tine :)
mi-a plăcut mult poemul, silvia...
-nu sună bine aici - \"se amestecă cu\"...
+acest amestec. unul tare interesant timp-dragoste-tristețe-cotidian.
+un discurs intim, sincer.
\"va veni și ziua în care am să spun că am trăit
fără erori de interpretare
doar câteva injecții botox\"
+ultimul vers e dintre acelea... care nu, nu se uită :)
+imagini bune, nu le mai enumăr, sugestive. Îmi plac meduzele aici. creează o stare. chiar dacă nu una pozitivă :)
deci bun

alex

buna dimi, anca
mulțumesc pentru cuvinte. mă bucur că ai trecut, că ți-a plăcut
dar cel mai mult mă bucur că mai există păsări de noapte :)
te mai aștept, și mai scrie

cu prietenie,
alex

lucian, așa e.
ai perfectă dreptate :). nu obișnuiesc să explic, să spun despre. aici m-ai prins. si mai am un text-două. :) dar jocul de care spui e uneori atat de ispititor... mă bucur că ai rezonat și te mai aștept

evelyn - tocmai de copca fericirii mi-e teamă :). hai că-ți urmez sfatul. mai treci

mulțumesc...
gheorghe, elena, constantin...

constantin - și eu am făcut același lucru. prima dată am deschis ”gopak” :)
gheorghe - mă bucur că ți-a plăcut
elena - așa e, poezia ține de interiorul fiecăruia :). dar mai pătrunde fiecare pe acolo, mai mângâie sau aruncă cu pietre. Important e să arunce cu... drag :).

vă mai aștept,

alex

o căciuliță la \"pentru ca aici\"...
spui că doar el e vinovat... dar tu de ce accepți să-i rămâi... jucărie? eliberează-te :). și scrie! așa cum o faci în \"Cercuri în lanul de grâu\" sau \"Poveste\" sau \"jurnal\" sau \"destin\", etc...
dar cum probabil că sunt ultimul om de la care ți-ai dori o părere, am să mă duc, ușor, pe xnxx :) să scriu despre arta de a-ți face bătături. În stânga :)

alex

uite un text cu... nerv.
mi-a plăcut ce am citit. e o frumoasă cercuire în lanul cu frâu. cu sau fără aripi. iar finalul e chiar reușit. îmi place pentru că e spus dintr-o suflare, nu sunt ocolișuri pe aici și da, este un text construit pe o metaforă, pe o imagine pătrunzătoare. cercurile din lan sunt cu siguranță făcute de atât de aripile noastre grele, cât și de târâișul celor care nu le au nici pe alea...
\"și vrei să uiți, să fugi, să râzi tare, atât de tare până când ajungi să te asculți,
până când ajungi să faci piruete în fundul gol în lanul de grâu holbându-te la soare
și dai vina pe extratereștri pentru cercuri pentru că tu nu crezi că exiști
în zile ca asta, când bei prea mult adevăr și doare și îți înfigi ghearele în stânci\"
mi-a plăcut, sincer

alex

pentru directețe, pentru firesc am citit așa:

îmi așez bagajele cu grijă. - (bagajele mi-așez mi s-a părut cam...
văzduhul ninge înspre amiază.

cred că aș putea să învăț
pe dinafară plânsul unei ninsori (sclipind de durere - repetă ideea, ai spus plâns) :)
am simțit de-atâtea ori cum mă nărui
în mine când scriu
și ce mult am visat să fiu zăpadă (frumoasă și preacurată e prea mult)
să mă iubești până la poluri să mă sorbi
ca pe vinul fiert cu scorțișoară


se răsucesc în ninsori copacii
am pus stop-cadru pe munții târzii
să mai pot visa să mai pot visa
până ajung acasă

unde mama mi-a pus în cameră
gutui cu obraji înfrigurați

sper că nu te superi că am spus... M-am oprit aici pentru că mi-a plăcut textul, îmi place în general ce și cum scrii. Mai trec,

alex
p.s - faină poza :)

\"înălțimea lungimea lățimea toate deodată tasează și
asta și vreau. să ne prăbușim așa, milady.\" - foarte reușit finalul acesta, foarte sugestiv...
corpul textului mă duce cu gândul la o pierdere a tuturor punților, un fel de zbor cu aripi grele. dragoste ori nu, viață ori nu, ființa își pierde energia și se lasă contolată de... \"o putere mare\". Interesant e că acest impuls venit cumva din exterior, tasează în interior, cumva :) - \"pentru a împlini miracolul unui singur lucru\"...
Și acum, da - \"crucială e greutatea, milady\". sau pierderea ei...
am citit cu plăcere,

alex

un poem nostalgic...
strada de altădată, tutungeria, chiar măsuratul distanțelor, pletele lui samson - toate s-au transformat. s-a făcut un transfer de la stabilitate, paralizie la byti, viteză. se poate să fie aceeași tutungerie ca aici: http://danabanuelian.wordpress.com/2010/11/30/tutungeria-doamnei-b-2/
În fine, mi-a plăcut. Și, firește, mai trec...

alex

e un subiect sensibil acesta...
sunt aspecte ale vieții scăpate, pierdute, fără niciun control. dar textul nu e deloc scăpat de sub control. poezia se adâncește prin multe întunecate cotloane ca să iasă luminoasă la suprafață.
Anca are dreptate într-o privință. tema aleasă, motivul acesta al ocheadelor aruncate spre coapsele surorii :), doare. pentru mine însă titlul o apără, nu o pune la zid :). nu adevărul în sine contează, cât modul în care acesta este sugerat. poate pare cam dur, rece, dar nici eu nu îmi imaginez alt mod de a spune... asta :)

alex

partea asta:
\"pomii să-i acopere acoperi cu floare
să-i culcăm mari și lungi pe gorgane
știind că sub viață
sunt forme regenerabile\" - este memorabilă :)
cred că e un cuvânt în plus aici - \"pomii să-i acopere acoperi\"

acea așezare a formelor vii pe \"gorgoane\" (nu știam cuv., am căutat în dex, să nu mai spui la nimeni :)), plus imaginea regenerării din ultimul vers sunt... de fapt eu sunt fără cuvinte :).
e un text concentrat, sugestiv. citind, eu am avut mereu în față un câmp verde, șopârlos. degeaba ai priponit ziua la colțul casei, lumina nu m-a făcut să văd decât copii verzui, sălbatici, gorgoane și... forme regenerabile. verzi. Bun...

alex

foarte frumoasă în context comparația - \"ca la scheletul unui lup în care inima refuză putrezirea\"...
este o artă poetică cu un discurs direct, cu nerv, dintr-o suflare:
\"dacă pe unii îi inspiră luna sau ploaia iarba sau frunzele
mie doar sub ciutura fântânilor îmi vine să fluier\"
- practic o spunere, o încercare de des-cifrare a mesajelor vieții/ creației. Chiar dacă autorul pare ferm, convins, chiar dacă tonul e unul grav, sigur - se seimte o oarecare incertitudine în ceea ce privește receptarea actului poetic. Dar asta e o altă discuție, ideea e că aici se spunde tare bine, textul respiră.
- eu unul aș renunța la paranteza rotundă și nu aș scrie cu litere mari viața e singura metaforă. Pentru că cititorul își aruncă privirea acolo în primul rând. Și poezia are multe versuri care ar trebui accentuate, dincolo de acela :).

alex

vă mulțumesc pentru semne, treceri, aprecieri, sfaturi...

dana - mă bucur mult că ați-a plăcut textul ăsta, mai ales că ai interpretat tare bine, ai ajun lejer până dincolo de versuri, cuvinte :). Plecasem de la fericire/imposibilitatea desăvârșirii acesteia într-un cuplu :). Povestea de aici are legătură povestea din textele trecute., când îți pierzi profunzimea, poezia și cauți firicele de fericire - dai de paralizie. nu suport \"așezarea\" într-o relație, practic uitarea și negarea acelor momente care au legat cânva. :) Au trecut anii, vezi tu, nu mai scriem, nu mai înjurăm ,nu mai, nu mai nu mai... A, și ai spus tare bine - sentimente contradictorii :). Eu sunt mereu la... extreme :). Muțam și... mai treci. acum fug și eu la simfonia ta :)

ionuț - hai că m-ai distrat cu amorul ghebos :). mă bucur că ți-a plăcut. cu muzele stau mereu prost :). dar le ofertez cum faci și tu - nu le spun nimic de shakespeare, voltaire, prevert. merge mai bine cu... hai că știi... :)

raul - mulțumesc pentru observație. și promit să mă gângesc cu steluțele alea. e clar că dacă te-au sâcâit ceva scârțâie. pe lângă multe altele. acum nu schimb, nu cred că ar fi corect, dar în altă parte, cu siguranță că voi ține cont de sugestia ta. Mă bucur că ai zăbovit și ți-a plăcut. că ți-au plăcut și zebrele :). mai treci...

larisa - mulțumesc, ți-am citit comm-ul. mai treci

de la \"mă plasez în afară\" și până la \"perfecta uitare\" viața își pierde întregul :) cu fiecare incizie de bisturiu. Îmi place acest întâmplabil care \"înghite esențele\", la fel comparația din strofa a doua e deosebită. Un text bun, claudia

alex

toată lumea se ferește de fluturi :). Nu știu de ce, probabil că și-au pierdut aripile de-a lungul vremii. Iată că nu și aici. ai avut curaj să ieși din \"imaginea fetei\" asemeni roiului de fluturi năuciți de lumină. de prea multă lumină. Și asta sugerează. finalul face frumos legătura cu corpul textului...
- aș renunța la \"jucăușe\" :)

alex

sugestiv, anni...
mi-a plăcut invazia asta de... oase - într-un fel de treceri, de ce rămâne dincolo de toate. foarte bine aici:
\"singurătatea se bazeză pe mâini și pe oase
ochiul închis nu doare pe frunte
El te va ține de mână
pe balustradele dintre podurile iubirilor reci\" - practic substanța textului. Și finalul e interesant, delta aceea ar sugera puntea, purificarea din urmă. sau poate greșesc :)

alex

mi-a plăcut balada asta în dulcele stil clasic :), iar finalul, cel puțin ultimul vers e tare reușit. E o muzicalitate aici, datărată ritmului susținut și rimei, care atrage. undeva la granița dintre tragic și comic aș așeza balada sinucigașului ratat :)
foarte fain aici:
\"Îmi pun țeava la tîmplă și apăs pe trăgaci
Mă privesc mii de funii spînzurînd din copaci

Dar nimic nu se-aude. nici un fîs nici un poc
Nici o gîrlă adîncă nu mă-nghite deloc\" - interesantă aceasta paralizie, această inerție.

alex

cel mai mult mi-au plăcut spaghetele cu ton. :))
nu știam că există un stil poezie.ro... dar poate ca ai dreptate. eu credeam că există un stil poezie.ro în ceea ce privește comm-urile. De aceea consider că textul trebuie luat pachet cu comm-ul lui csiborg. Nu de alta, dar îl mai ridică o treaptă :)). Mă rog, asta până ce te hotărăști să-l ștergi :).

alex

p.s - mă așteptam să citesc un text cu... draci :). dar stau, mă gândesc, până la urmă ăsta chiar e un text cu draci. Mii de darci :)). În fine, interesant mod de a... răspunde. Iar treaba cu datul din aripi în palmele însângerate... e criminală :)

\"uite
încă mai am viitorul înșurubat
pe deget\"

salutări, elena :). râd pentru că-mi pare ciudat să vorbesc cu o... elenă. Am citit creo 5 texte postate de tine și... mi-au plăcut. Cel mai mult imaginile, apoi discursul în sine, tonul intim, senzația de permanent dialog, confruntare. Cu sine sau cu... universul. Includere și excludere. Mai ales aicic. Întâi te detașezi, bei liniștită cafeluța de noapte, apoi constați :)
\"eu fac parte din univers fac parte din univers\". Și totul se transformă :). Nimic nu se peirde, \"după mult timp/după puțin timp\".
A, era să uit. Ai niște finaluri strașnice :). uneori au puterea de a salva un text întreg. aici spre exemplu:
\"să ningă, da, să ningă
și eu să mă aștern pe asfalt ca un covor cald
și nealunecos
sub roțile camioanelor\"
sau aici:
\"așa că fă-mi cadou un abecedar
să învăț pe tine toate trăirile pe care mi le-am negat
și toate atingerile
știi, uneori tristețea ține loc de amnezie\"

E interesant cum reușești să-l faci atent pe cititor. Și nu e doar acel \"știi...\" :)
mai trec, îmi pare rău că nu am reușit să citesc mai devreme textele tale

alex

știi cât îmi place să urlu la lună!!!
normal ca m-am transformat :). Nu vezi că scriu din ce în ce mai prost?
uite, mi-e greu să vorbim aici despre ce cred eu referitor la textul asta/altele, asa ca am trimis mail-ul, vorbim noi. :)
spun aici că îmi doresc sa reinventez roata :), știi la ce mă refer. mi-as dori sa ma faci sa cred ca se mai poate aduce ceva nou in poezie :). De fapt sa-mi arați daca s-a mai adus nou ceva în poezie încă de la... nu dau nume, cam de prin anii 80/90 :). Cam totul e bazat pe reinvenție, clișee, teribilisme, patetisme, dar și ceva mai mult decât \"frumos\". Uneori.
textul meu nu e un clișeu. nu are nicio legatură cu filmul de care spui. e pur și simplu un \"text lung, greoi și sincopat\". De ce nu-l iei ca atare? Nici nu se vrea mai mult :)). mai vorbim, ok?

alex