Alexandru Gheție
Verificat@alexandru-ghetie
„Când am văzut ce plictisitor e paradisul, am alunecat într-un purgatoriu de întrebări”
Pitești, 1980 - liceul teoretic "ion barbu", pitești - univ. "spiru haret"/ limbi și literaturi străine, bucurești - profesor engleză/română - poezii publicate în "românia literară" (nr 5/2009), "argeș", algoritm literar, etc - premiul II - concursul național de poezie "george suru", caransebeș - "tratamente pentru inimă" - antologie de…
mulțumesc, cristina
alex
Pe textul:
„fericirea e atunci când râzi" de Alexandru Gheție
Recomandatmă bucur că ți-a plăcut textul, ai scris frumos despre. ai dreptate cu temele acelea multe, cu impresia de text încărcat. dar de, îmi asum, nu ? :)
numai bine,
alex
Pe textul:
„text 6 - în care orașul intră în cameră" de Alexandru Gheție
doar că mă știi pe mine, economia mă cam lasă rece :). cititorul poate să aleagă ce-i place, să arunce balastul. dacă e :).
mulțumesc pentru sugestii. re-scriu textele după o perioadă. iar părerile contează :)
numai bine,
alex
Pe textul:
„text 6 - în care orașul intră în cameră" de Alexandru Gheție
mă bucur dacă a plăcut.
numai bine,
alex
Pe textul:
„fericirea e atunci când râzi" de Alexandru Gheție
Recomandatottilia - despre mimarea fericirii, hmmm... asta n-ar trebui sa se întâmple, dar în loc de... las că merge :)
cristina - :) m-ai prins. e drept că mi-am dorit ceva calm, molcom, cum spui, nervos am fost destul :)). mă voi gândi și la alt final.
tudor - despre partea aia, pe care mi-o propui spre re-scriere :) am avut și eu ceva dubii, nu se lega ceva. Și la final voi mai lucra...
dragoș - interesantă interpretare :). îmi place pentru că uneori citești tare frumos, iar semnul este chiar mai bun decât textul în sine. inspirație, then...
mă bucur că ați trecut și vă mai aștept
numai bine,
alex
Pe textul:
„fericirea e atunci când râzi" de Alexandru Gheție
RecomandatPe textul:
„fericirea e atunci când râzi" de Alexandru Gheție
Recomandatcă doar un sân de-al tău va deveni coasă
celălalt va rămâne pe noptiera din beznă
îmbrăcat cu rochița aceea de tenismană\"
- îmi place că se caută mereu sensuri, se adâncesc sensurile cuvintelor, imaginile sunt bune, sugestive.
- la strofa de mai sus aș elimina \"de tenismană\", mi se pare că repetiția e inutilă. mai ales că se înțelege ușor despre ce rochiță e vorba. și la citire cred că da mai bine. în fine, just an opinion.
- îmi place acel \"promite-mi\" plasat la începutul fiecărui grupaj.
- ok, după \"în timp ce inimile oamenilor vor urla/ca niște animale la tăiere/soarele va intra în tine ca o monedă într-un tonomat\" - voi mai trece pe aici. sau mai bine spus voi re-veni :)
numai bine,
alex
Pe textul:
„despre obscenitatea păsărilor" de ștefan ciobanu
ottilia - cred că singurătatea asta apare și dacă nu vreau să spun despre ea. dar da, apare. și... apasă :).
iulia - mă bucur dacă versurile se leagă firesc, aici aveam un dubiu :). spui că se cerne singurătatea, hmmm, interesting Ș). ai dreptate, tot un soi de simbioză și aici...
numai bine,
alex
Pe textul:
„text 11 - în care îți spun că" de Alexandru Gheție
e un text curajos care atinge, cred eu, ce și-a propus, are nerv. spun asta pentru că aveam nevoie să citesc la ora asta un text care să nu fie astupat în metafore, atent construit, impecabil vârât în teacă :). pentru că eu cred că pe aici ar cam sta și sinceritatea, adevărul nu are oricum legătură cu poezia.
al treilea grupaj mi se pare cel mai reușit.
mai trec,
alex
Pe textul:
„aquatic fairy" de lupu ionut catalin
numai bine,
alex
Pe textul:
„sex cu mîna dreaptă" de Ștefan Petrea
”Îmi deschid încet floarea craniului, îmi deschid
Venele, îmi deschid întreaga poartă de sânge,
Deschid auzul, ca o membrană imensă,
Deschid nervii, ca o plasă de fire electrice”
se accentuează aici, sunetele se aud, iar asta e bine :). cred și eu apoi că acel sounds nu e neapărat deranjant aici, pentru că nu zgârie deloc, e melodios chiar, dar mai potrivit mi se pare simplul - sunet. mai ales că se aseamănă :). eu folosesc deseori sintagme din engleză (nu spun alte limbi :)), cred însă că aici nu aduce un plus. e drept, nici nu fură ceva textului. poate e suficient titlul. în fine, știți mai bine...
numai bine,
alex
Pe textul:
„Sounds in the dark" de Mircea Florin Șandru
e noapte/ fluturii se dau cap în cap - și ai supersugerat ideea de beznă, rătăcire; ori:
florile își crapă tulpina/ pulverizează praf/în cimitirul...
și eviți astfel ” încep să-și crape tulpina și să-și...” care lungește inutil și... diluează.
- prima strofă însă e pe gustul meu, mi se pare un tablou rotit, altfel decât imaginea obișnuită, în fine, ceva inedit... deci bun :)
mai trec,
alex
Pe textul:
„semne de somn" de Mariana Aurelia Gunță
iulia - nu mă gândisem la asta, dar cred că da, ai dreptate. și totul în funcție de stări. deci îți place salad fingers :). hmmm, și eu am auzit de el de la civeva tare drag Ș).
nicoleta - mă bcur că a plăcut textul acesta, te mai aștept pe aici, cu drag...
luminița - așa e, ”even the fragile snow//falls in this world”. mulțumesc...
ottilia - dacă ating, e biiiine :). mulțumesc
numai bine,
alex
Pe textul:
„totul e bine" de Alexandru Gheție
risipire de cântec și iată-mă cum fluier prin mine trec ostași cu săbii
stau drepți ca lumânările viilor și mi se pare că aud în zare muribundul
îmi cade sub coaste chircit e ziua în care-și vinde trupul pentru o clipă”
- aici da, e bine :)
dar ”aripa mea frântă”? :) sau viața de ne-împrumut?
în fine, dincolo de unele cuvinte/ structuri care nu mă atrag, e un text sugestiv, mai ales că mă atrage oarecum încercarea asta de a re-inventa ideea de zbor, chiar plecând de la pescărușul jonathan... cerul ascuțit îmi place, silvia. la fel ”atașarea” din primul vers :).
numai bine,
alex
Pe textul:
„azi respir prin livingstone" de Silvia Bitere
inima a căzut pe rochița de stambă
acel ”a încetat să bată” se poate deduce, nu cred că îți mai are rostul aici :).
e interesant și sugestiv pariul acela, totuși primele două strofe îmi plac cel mai mult.
”Violeta a citit undeva
că lepidopterele au inimă primitivă
ei îi trec mulți fluturi prin minte
niciunul prin sânge
oricât încearcă să ierte ce-a fost
timpul frânează în venele ei
și... ”
numai bine,
alex
Pe textul:
„Violeta merge mai departe" de Luminita Suse
prima parte mi se pare mai bună.
mai trec,
alex
Pe textul:
„numește-mă da vinci sau buonarotti" de Carmen Iacob
mai trec,
alex
Pe textul:
„am învățat să mă doară apoi m-am obișnuit" de maricica frumosu
cu un șarpe rece pe spinare
dimineața
îmi face respirație gură
la gură”
- îmi place cum ai încheiat aici, ottilia... sensibil, curat...
- cu prima parte, mai ales cu cireșul acela cu brațe de flori nu prea mă împac eu :). cred că se poate construi mai bine aici, dar timpul o să spună tot :)
numai bine,
alex
Pe textul:
„naufragiu " de Ottilia Ardeleanu
și e tare greu să nu privești din afară, să trăiești și tu fără frică sub pat, acolo unde se construiește o fereastră spre cer...
îmi place mai ales prima parte, primele două grupaje.
următoarele două, mda, se leagă bine cu acel ”chiar dacă voi da în mintea copiilor”, doar că nu se ridică, pentru mine, la nivelul primelor :). poate de prea multe felicitări, moș crăciuni, reni, etc... chiar dacă felicitările acelea nu sunt deloc felicitări :)
iau și eu :
”anii trecuți
acolo m-au îngropat
i-am smuls din cerul îmbâcsit cum ai scoate cărămizi dintr-un zid
curând fereastra va fi gata
sau tavanul prăbușindu-se-n gând
voi striga după tata”
numai bine,
alex
Pe textul:
„schmuck poetry" de Vasile Munteanu
un vis într-un cub
constrâns, bolnav, proscris
aud
o fereastră ca o fisură în ceva perfect de rotund
poate asta e totul”
- ai un final bun aici, petru...
și da, totul ține de fereastra aceea ca o fisură în ceva perfect rotund. sunt interesante căutările astea, sensul în sine poate ține de perspectivă. sau poate nu. poate că e relația aceea dintre infinit și raza care-l mărginește cumva, înscriindu-l în... cub :).
mai trec,
alex
Pe textul:
„atât de albastru pe cât poate fi" de Petru Teodor
