Poezie
schmuck poetry
1 min lectură·
Mediu
chiar dacă voi da în mintea copiilor
nu mă voi mai uita niciodată cu frică sub pat
anii trecuți
acolo m-au îngropat
i-am smuls din cerul îmbâcsit cum ai scoate cărămizi dintr-un zid
curând fereastra va fi gata
sau tavanul prăbușindu-se-n gând
voi striga după tata
când mă priviți din afară altceva deslușiți
un primitiv mormăind versuri în canal sau în grotă
aburul acesta în care picioarele vă dezmorțiți
e sufletul său descompus
la ce bun
că-i întindeți
cu vârful degetelor câte-o bancnotă
doar mâna îi tremură când scrie felicitarea de crăciun
iar tramvaiele trec uitându-l în stație
ce bună ar fi moș crăciun o ciocolată fierbinte
un vin fiert
de ce nu
poate chiar o felație
pân-atunci până când
renii vor ajunge și-n iad
mai colind spre disperarea viilor cu abonament
despre-un dumnezeu retrograd
023.542
0
și e tare greu să nu privești din afară, să trăiești și tu fără frică sub pat, acolo unde se construiește o fereastră spre cer...
îmi place mai ales prima parte, primele două grupaje.
următoarele două, mda, se leagă bine cu acel ”chiar dacă voi da în mintea copiilor”, doar că nu se ridică, pentru mine, la nivelul primelor :). poate de prea multe felicitări, moș crăciuni, reni, etc... chiar dacă felicitările acelea nu sunt deloc felicitări :)
iau și eu :
”anii trecuți
acolo m-au îngropat
i-am smuls din cerul îmbâcsit cum ai scoate cărămizi dintr-un zid
curând fereastra va fi gata
sau tavanul prăbușindu-se-n gând
voi striga după tata”
numai bine,
alex