o piruetă (fără tu)

\"daca dragoste nu e nimic nu e\",totul devine vid fara femeia-muza într-un univers dezgolit de sens
o cautare perpetua si febrila a perfectiunii ,a absolutului în vietile paralele ale poetului ,care nu suporta \"oglinda intrata în sine\"

pirueta și apa care se scurge în pământ îmi par un vârtej - ca o iluzie optică - dacă mă gândesc și la implicarea oglinzii.
scurgerea eului, a timpului, a vieții, iată ce-mi sugerează mie poemul tău.

bucuroasă de citire,

Ottilia Ardeleanu

pentru mine piruetele durerilor tale au fost intregi...vezi sa nu cazi pe gresie !

finalul - cu ala nu stiu de ce nu m-am impacat....

mulțumesc pentru semne
d-na angela - trec printr-o perioadă puțin... nefastă, dar modul în care ați descifrat mă face să cred încă în mine :)

ottilia - scize pentru întârzierea răspunsului și pentru părăsirea acestui spațiu, promit să recuperez, mulțumesc

anni - am vrut să spun eu ceva cu trupul acela masiv acela, dar recitind acum realizez că e șubred rău. ai dreptate, mulțumesc

alex

că mie îmi place tot textul, chiar așa cum e... Doar finalul, de ar avea o altă întrebare...\"bună ziua, domnule, sunt prea fierbinte?\" sau \"bună ziua, domnule, ți-ai făcut rugăciunea?\" sau altele, bănuiesc, ar putea ridica moralul ... cititorilor! Scuzați opiniile mele de nu vă sunt pe plac...! am citit cu plăcere.
mult succes