Poezie
Răsărit
rustic
1 min lectură·
Mediu
sub cerul greu ca o talpă murdară
strivit
somnul scuipă sânge pe nară
pântecul plin cu o umbră de soare
sterp
se cufundă pe palma mea în visare
sub timpul pletos cu codițe pe tâmple
bătrână
roua verzui se spală pe pulpe
cu razele ei bezna se culcă-n șuvițe
descătușați
stropi de lumină se-adapă cu vină
sub cerul rotund ca o pleoapă învinsă
lovită
noaptea strănută lumină încinsă
012.600
0
am un vers preferat, care mi-e asa de drag incat putea sa fie orfan de restul, tot ma impresiona. si fara mesaj tot e puternic.
\"noaptea strănută lumină încinsă \"
o fiinta de sine statatoare, noaptea, mama natura noaptea: hap ciuuuuu!
imaginatia mea brodeaza bucuroasa de viul ei, ca si cum de obicei lipseste din propria carcasa si vine cand are chef.