Alexandra Alb Tătar

Mulțumesc pentru sugestie, Ela. Oricum, sufletul e o majusculă a universului.

[...]Si totusi ravasim universuri
plapand sau fictiv paralela
pletoasa si verzuie lume
o petala
cutreierand versu-mi
vasleste spre tine

ci orice piatra se stramba zambeste
orice vers miroase si prinde
culoare surade-a mister
a vis sau chemare...

cu drag
un fel de Catalina

Prelingere... trup \"cald si devastat\"... asternut, ardere, sarut- o poezie cu note erotice pe un portativ nostalgic- \"Te prelingeai [...] in trupu-mi cald si devastat\"... Erotismul e usor timid si el dar surprinzator iar in contextul acelei dispersari enigmatice are loc chiar dispersarea sa. Imi par totusi de prisos versurile \"Ploua timid cu tine/in mine...\" in debutul poeziei; se subinteleg. \"Si totusi mi-a fost dat sa ploua!\" - exclamatia rupe ritmul iar sfarsitul e plapand si naiv dar potrivit stropilor timizi din ploaia celui din vis...

Florina, Silvia, mă înseninează faptul că ceva din lirismul meu v-a captivat.
Cred că am scris poezia pe un val al răscoalei împotriva obositoarei raționalizări, dar raționalizând. Recitind-o, eu găsesc că e prea puțin abstract, dar, da, e oarecum rigidă, aspră - explicabil, ca rezultat al formulei rațiune+simetrie, care mă cam simpatizează, de altfel.
...mai cu seamă, le povestim... diferit...

Analiza unui ideal... un proiect frumos si idealist...
As spune ca libertatea e mai degraba o realitate... subiectiva. Nu stiu daca esenta libertatii e \"dincolo\"; nu stiu daca e important sa \"mergem mai departe\", adica sa analizam libertatea dincolo de formula ei de principiu democratic sau de realitate subiectiva, din moment ce de la un anumit nivel intelegem ca atat de liberi suntem in ceea ce simtim incat pentru fiecare individ a fi liber inseamna cu totul altceva, independent de rationalizari, independent ce ceea ce exprimam... Pentru cel care spune \"ma simt liber in mijlocul naturii\", pentru cel care afirma \"ma simt liber in doi\", pentru cel care gandeste \"ma simt liber cand comunic cu divinitatea\", nu cred ca analiza are importanta; acela e farmecul, aceea e puritatea... Nu cred ca ceea ce ei experimenteaza e tocmai senzatia ca \"sunt mai autentici\" sau acel \"sentiment de putere\"(acestea pot fi cel mult expresia unui act ce banalizeaza trairea). In exemplul oferit in eseu, \"dorința de libertate nu vine dintr-o necesitate profundă de a face ceva (neîngăduit de ceilalți) ci ca o revoltă, pur si simplu, împotriva gardului, ca o frondă destinată afirmării independenței\", insusi conceptul de libertate e impur, trecut deja prin filtrul unor judecati- \"Libertatea le dă oamenilor un sentiment de putere. Au putere asupra lor! Au senzația că sunt \"mai autentici\" în momentul în care se bucură de libertate\". Acel \"de aceea\" contine deja un \"rest valoric\", motiv pentru care acest context e irelevant.
Apoi, ma gandesc la \"cenzura interna\" prin prisma solidificarii sistemului de valori.
Nu cred ca e un eseu despre libertate. Nu simt ca nelinistea acestui eseu planeaza asupra esentei libertatii, ci asupra esentei individului.
Nu suntem in proportie de prea mult% (ceea ce zice informatia x + restul valoric x + informatia y + restul valoric y etc. primite de la individul B- ce reprezinta la randul lui informatia z + restul valoric z etc. primite de la individul C ce reprezinta informatia n s.a.m.d.)+ (ceea ce zice informatia x2 + restul valoric x2 + informatia y2 + restul valoric y2 etc.). Daca am spunem totusi ca suntem, modul in care am privi individul ar simpatiza puternic cu acceptiunea antropologiei filosofice, conform careia personalitatea ar fi un construct social, ceea ce ar conduce la exagerari de tipul \"esenta este transplantata in individ\", caz in care determinismul social ar fi dus pana la limita sa extrema iar individul, pasiv si resemnat in fata unei esente impuse, ar fi doar un cangur ce-si poarta in marsupiu esenta.

mai mult \"mult\" duce la un \"foarte mult\"
pulsand in voluptatea unei intariri
Tudor Micu, in ciuda banalitatii formularii celor cateva postulate, remarc totusi ca au reusit sa exprime \"mult, foarte mult\".

Multumesc de trecere, Daniel... si cu cat luam mai mult, cu atat responsabilitatea noastra creste si trebuie sa oferim mai mult, ceea ce nu poate fi decat extraordinar...

Frumoasa sangerare de cuvinte... si se da un inger adevarat... :) \"Haec omnia tibi dabo, si cadens adoraberis me\" - nu doar ispita diavolului... poate fi si puterea credintei (Marc.11.24).

sadind sarut sarat
in suflet sfant salas
Nu o efuziune, ci o declaratie de dragoste in vesminte simple, incitanta, plina de intensitate...

Ma bucur ca ai gasit minunata o poezie cladita si pe ideea de \"minunat\".

Michel, sa fii senin! Ma bucur din suflet pentru lansarea volumului tau.

Cred ca numai dupa ce cunoastem complicatul, putem scrie o poveste simpla atat de simplu, dar de o profunzime care sa starneasca acel tremur interior pe care nu-l pot traduce altfel decat prin sentimentul ca urmeaza sa fii binecuvantat, ca primesti ceva curat, inofensiv si adevarat, ca ceea ce e important e sa fii cu sufletul deschis si bland, precum \"o lacrima limpede\".

Probabil asa este. Adopt uneori stilul de care vorbiti. Aplombul apare din cauza ideii de \"pretios\", de \"valoare\". Aceasta \"pretiozitate si aplomb\", pe de alta parte, nu convietuieste in deplina armonie cu lirismul.

Cred că dorința de a vorbi despre poezia lui Adrian Munteanu este în fond o chemare în iubire; văd sonetele sale ca pe niște raze de soare care te pătrund atât de firesc, inducând, inevitabil, o stare de bine.
Maria, am acceptat călduroasa invitație lansată de tine... mi-ai bucurat sufletul!

Un comentariu superficial, oferit din orgoliu, impulsiv, impertinent.
Din orice poezie se poate face altceva. Vă sugerez să scrieți așa cum vreți, să vă găsiți contextele potrivite, să nu-mi mai postați astfel de comentarii în subsolul poeziilor și vă urez să fiți apreciat!

Ori nu ați priceput ce v-am explicat, ori căutați să-mi dați replici din orgoliu.
Viziunea pe care o aveți asupra bunăvoinței este axată doar pe formă, nu surpinde esența, nu mă carcateriză, nici privește.

Formularea adecvată ar fi fost: dacă apreciați punctul meu de vedere, ați putea... în eventualiztatea în care nu v-ar satisface. Să extrag IMAGINILE ȘI EXPRESIILE VALOROASE? Adică centrare pe formă, pe exterior, pe ideea de a impresiona, de a obține un aspect care astăzi ar ului dar fără nici o valoare morală (care e cea care PE MINE mă interesează și cea care PENTRU MINE e importantă). Dar conținutul, fluența, subiectivitatea celui care scrie, felul în care a simțit nu contează? În comentariul către Florina și Silvia am și explicat care a fost ideea. În poemul dvs., se pierde esența. Eu am un mesaj- că e sub forma unei confesiuni, îl privește numai pe cel ce scrie.
De supărat, n-am cum să mă supăr... nu m-aș fi supărat nici dac-ați fi fost intrigant de ofensiv. Nu mă pot supăra decât pe cineva care reprezintă o valoare pentru mine, îl prețuiesc și am anumite expectanțe vis-a-vis de persoana lui. Să nu credeți, însă, că îmi lipsește spiritul umanitar și că ignor părerea dvs.

Ceea ce e insuficient de convingător pentru unul poate fi suficient pentru altul. Ceea ce pentru un individ poate părea sufocant, redundant, pentru altul poate să nu pară specific. Mă repet, eu NU TREBUIE să nimic, nici măcar să-ți fac pe plac. Că alții vor să demonstreze ceva și m-au luat pe mine ca pretext, că alții, în virtutea valului, acționează pervizibil- este problema lor, că eu nu am ajuns la o maturitate poetică- așa o fi, cu-atât mai bine, sunt la vârsta marilor elanuri. Nu vreau să abordăm aici chestiuni legate de axiologie, dar există posibilitatea să-mi facă plăcere o astfel de discuție. Faci discriminări- coafeze, precupețe... dar de ce ele ar aprecia?
Unul amuzant, altul dulce... așa se ajunge la sistemul de valori, iar ale noastre, pare-se, nu prea simpatizeză.

Am remarcat că mi-a apărut și primul comentariu. Sper că îl priviți ca fiind unul pertinent. Numai bine și dvs.!

Un comentariu îndrăzneț. Felul în care e formulat nu sună însă a sugestie; nu v-aș recomanda astfel de abordări- din punct de vedere psihologic sunt contraindicate. Explicația constă în faptul că nu știți care e motivația pentru care cineva scrie, nu știți ce e potrivit pentru altul, nu puteți fi sistemul altuia de referință, iar, în definitiv, puteți arăta un grad scăzut de profunzime. Conținutul mesajului are o doză de subiectivism, ceea ce mă face să vă dedic poezia \"Prin filtrul tău\", pe care am scris-o în urmă cu ceva vreme.
Îmi amintesc că \"omul obișnuit se adaptează lumii în care trăiește. Omul neobișnuit se așteptă ca lumea să se adapteze lui. Totuși progresul este opera oamenilor neobinuiți.\"(G.B.Show) Nu știu ce-ați putea să-mi spuneți despre gândirea dvs. divergentă. Apreciez flexibilitatea, nu fixitatea. Eu NU TREBUIE să demonstrez ceva;eu prefer o atitudine creativă. În mod evident, nu ați surprins încărcătura acelui vers \"facil\". Înțelepciunea se îmbracă în haine simple.