Eliberare

sunt o multime de inagini si versuri foarte reusite.Per total am insa impresia de amalgam si de inconsistenta. Strofa cu balonulde heliu e tare dar nu o vad potrivindu-se cu strofa cu lacul si cu visla rupta care e foarte frumoasa dar de un cu totul alt ton...Si asa mai departe,prima strofa parca si ea e din alta poezie, mai potolita,si mai meditativa...

stiu, elena, si remarca ta e corecta.Poezia e scrisa intr-o clipa de acutizare si contradictie si atunci reflecta acest lucru, asta spun eu ca e deosebit la ea si de aceea am postat-o.Stiu ca in ansamblu dauneaza esteticului, insa asta e ceea ce eu numesc, mai mult pentru mine \"poezie-ciorna\".E din cioburi de sticla colorata facuta, dar nu uita ca si vitraliile sunt la fel.Mai treci pe aici, imi sunt utile comentariile in perioada aceasta de cautari.

Dăunează esteticului? Nu într-atât încât să-i distrugă farmecul, ba mai mult, cred că tocmai această \"nepotrivire\" conferă complexitate poeziei.
\"Eliberare\" respiră din aerul lui Goga(strofa întâi), cel eminescian(strofa a doua), e de o muzicalitate distinsă, induce o poftă de viață care te face să muști cu plăcere din ea.
Prima strofă aduce un zâmbet larg pe buzele cititorului prin filosofia simplistă, pozitivă asupra vieții(\"Și-a lapte muls, nefiert, cum este viața\"- vers desprins dintr-o ancorare în mediul rural). Strofa a doua, nostalgică, prilejuiește descoperirii: \"Și unde nu știam că am ajuns\"; meditația te invită să-i dansezi propriul vals: \"O vâslă ruptă și un lac ascuns/ Unde mergeam adesea eu cu tine\".
Următoarele două strofe sunt de o reverie euforică. Am savurat \"Ca o ciupercă largă în miceliu/ Să te îmbrățișez cu sporii mei de viață\". Sfârșitul aparține cadranului ludic prin care se instalează o stare de destindere.

Alexandra,ma faci sa nu regret ca am chiulit tot studiul pentru a sta la net:).De mult nu am mai pierdut timpul visand in timp ce citesc poezii pe site. Exceptia de azi mi-a facut bine.
Multumesc pt aprecieri si...mai treci

„Ca o ciuperca larga in miceliu
Sa te imbratisez cu sporii mei de viata,

Sa-mi numar degetele de la mana
Privindu-ti printre ele ochii...\"

Imi place poezia ta.

Ma intreb, in joaca si fara frica rusinii - ca si tine - daca vrei sa-ti numeri degetele de la mana inainte sau dupa ce vei fi imbratisat cu sporii vietii.

Ti-as putea reimbraca acest comentariu intr-o noua poezie. Poate ca o voi face.