Neprăfuită

remarc a treia strofa, mai cu seama.
prima mi s-a parut rigida, prea mult abstract, nu stiu sa definesc foarte bine, eu scriu ce am simtit la lectura.
in a treia, insa, ai versul acesta: \"cu inima scăpându-și flautul pe scenă\", prin care m-ai \"prins\" :)

cu bine,
Dana

Florina, Silvia, mă înseninează faptul că ceva din lirismul meu v-a captivat.
Cred că am scris poezia pe un val al răscoalei împotriva obositoarei raționalizări, dar raționalizând. Recitind-o, eu găsesc că e prea puțin abstract, dar, da, e oarecum rigidă, aspră - explicabil, ca rezultat al formulei rațiune+simetrie, care mă cam simpatizează, de altfel.
...mai cu seamă, le povestim... diferit...

Alexandra, acum te citesc pentru prima oara si imi place mult ce citesc. daca esti interesata, vino la Cenaclul din Turn, in Cetatea Medievala, in Bastionul Macelarilor, joi, de la ora 18.00.
Laurentiu

Mă gândeam să merg la Cenaclul din Turn... Joia aceasta nu pot, dar îți mulțumesc de invitație. Numai bine!

Imi pare rau ca am citit poemul.Daca as spune ca-i nereusit as minti.Este o simulare de lirism care poate satisface necunoscatorii sau snobii.Cine are fler insa,isi da seama ca-i o manopera de ucenic nevrednic.Am sa-ti reproduc prima strofa si te rog sa o judeci ca si cum nu ar fi a ta ci a mea:

\"mi-am formulat întotdeauna definiții
condamnabil act banalizator
scormonind din necesitatea de precizie zgârie-creieri
raportarea adecvată
știind că ele nu reduc știind că ele nu limitează
sunt pur și simplu limitate\"

Astept sa-mi lauzi versurile de mai sus\"

Felicitări, sunt sincere!:) În definitiv, subiectiv sau nu(orice părere e liberă să circule), sunteți amuzant.

E bine daca nu te-ai suparat.Lucreaza mai mult pe text si reciteste-l dupa o saptamana,dupa o luna si vei constata singura ca nu te satisface.Extrage imaginile si expresiile valoroase si alcatuieste un alt poem asa cum am facut eu din \"jungla\" ta.

\"am formulat definiții
scormonind necesitatea
raportarea adecvată
la limită
aberație clasică
feed back-ul nedefinit
ca atractie galbena
inima scăpând flautul
emotiei anticipate
zestrea Poimâine
neprafuita.

Formularea adecvată ar fi fost: dacă apreciați punctul meu de vedere, ați putea... în eventualiztatea în care nu v-ar satisface. Să extrag IMAGINILE ȘI EXPRESIILE VALOROASE? Adică centrare pe formă, pe exterior, pe ideea de a impresiona, de a obține un aspect care astăzi ar ului dar fără nici o valoare morală (care e cea care PE MINE mă interesează și cea care PENTRU MINE e importantă). Dar conținutul, fluența, subiectivitatea celui care scrie, felul în care a simțit nu contează? În comentariul către Florina și Silvia am și explicat care a fost ideea. În poemul dvs., se pierde esența. Eu am un mesaj- că e sub forma unei confesiuni, îl privește numai pe cel ce scrie.
De supărat, n-am cum să mă supăr... nu m-aș fi supărat nici dac-ați fi fost intrigant de ofensiv. Nu mă pot supăra decât pe cineva care reprezintă o valoare pentru mine, îl prețuiesc și am anumite expectanțe vis-a-vis de persoana lui. Să nu credeți, însă, că îmi lipsește spiritul umanitar și că ignor părerea dvs.