Poezie
Nu îți urez odihnă
1 min lectură·
Mediu
Eu nu-ți pregătesc un pat moale,
Proiecții-priveghi nu îți fac,
Suspin la picioarele Sale,
De asta nu-I este pe plac.
Te dau corcodușului-suflet,
Ca sâmburi să simți cum plesnesc,
Te fac spic de grâu și-al meu plânset
Să știi că e numai lumesc.
Pe unde-ți coboară surâsul,
Ce chin plafoneaz-al său drum,
Ca să înțeleg incitantul
Pe care îl cauți acum?
Pe unde-ți zburda nepătrunsul
Și prin ce trăsuri, cu ce cai,
Ca să înțeleg infinitul
Pe care doar tu-l căutai?
Þi s-a preschimbat în fum chipul,
De-atunci, ochii m-au usturat...
Și vocea-n seism, de-atunci pieptul
Mă zguduie neîncetat.
Dar spicul tău n-o să jelească
A ochi ce sunt extenuați,
Iar când și-al meu spic o să crească,
Odihnă să nu îmi urați.
002009
0