Alexandra Alb Tătar

~ n. 15 iulie 1981
~ locuiește în Tg. Mureș
~ psihoterapeut/ profesor psiholog
~ licențiată a Facultății de Psihologie, Universitatea din București; Master în Psihodiagnostic, Consiliere și Psihoterapie; Formare în Psihoterapii cognitiv-comportamentale; Formare în Psihoterapie pozitivă
~ e-mail: alexandratatar@gmail.com

*
dă-mi un nume ce-a adormit
într-o barcă plutind înspre ceruri în noapte
cum te caut esență de mult
dinainte s-o știu te zbăteai printre șoapte
**
aș fi o poveste fără sfârșit
și toți ar cunoaște-o fără s-o citească
o carte scorțoasă
din care-ar cădea
albastre petale
de nu-mă-uita
***
când te trezești în penumbra umană
privește mâinile ce modelează
chipul pseudooamenilor
oamenii se cunosc după problemele
pe care le sculptează
dimensiunea forma spiritul
singurul algoritm inalterabil
cioplit doar din lumini
****
suprarealitatea se pedepsește cu închisoare în demență
e o infracțiune asupra minților ce nu au inocență
nici înălțimea s-o atingă
lărgimea s-o cuprindă
lumina s-o pătrundă
puterea să o stingă
*****
If all the love shining inside of me blazed into stars
what a brightness it would be
if all the dreams locked in my last chamber cried through guitars
what a wolf howl it would free.
******
You may help yourself from my brain
share the same synapses the same
ashes of a poem yet unfinished
a song yet unembodied into cell
{This is a brace in the infinite
[I don`t know why we`re waiting for the spell
of an evershining sun
(when everlastingness
has already begun)]}