Alexandra Alb Tătar

aceasta nu este o casa
si daca treptele acestea n-au vrut sa fie atinse
n-am fost decat o fantoma
nu am atins nimic
dar versurile incrustate pe pereti
durerea sublimarii totul m-a atins
n-ai sa stii niciodata
cand fara sa paseasca
va privi
acei papuci de sub birou
si-n clipele altor purități
altor râsete și altor mângâieri
fotografia altor
noi
si degetele sufletului tau
ce inca bantuie muzeul
tremura

Imagini suave - \"femeie-luna\", \"mi-ai spus intinde mana si am intins mana\", \"imi treceau pescarusii prin zambet\", \"tristetea mea dulce/albastra ca un flutur\", imagini solare - \"arsa de soare/lovita de soare iubita de soare\", \"privirile arse\", \"ma desfaceai in culori\"...
O poezie a antitezelor delicate, in care alternanta suav/solar, paralela barbat/femeie, opozitia soare/crivat sunt zdrobite de forta versurilor finale \"cu toate chemarile tale/ ma chemai\"...

Am citit textele si e interesant ca toti trei am fost cuprinsi de vraja inceputului, dar esential este, cred, ceea ce a urmat dupa cuvant, dupa punct, fiindca imbratisam o idee- o simpla idee, aceeasi idee, cu un suflu propriu, ne pierdem in ea atat de diferit...

Da, precum unda noptii... Maria, cred ca reusesti sa fii pe aceeasi lungime de unda cu acea unda a noptii, cu acel chin al iubirii despre care mi-am propus, aproape impus sa nu mai scriu; totusi, in mod curios, ai reusit sa vezi mai mult chiar decat mine - nu m-am gandit ca e un poem plin de dragoste, ci mai degraba plin de revolta...

O pagină surprinzătoare prin antonimia cald-rece... deși am citit-o cu zâmbetul pe buze, finalul parcă mi-a tras o palmă trântindu-mă de perete... probabil au înghețat clopotele...

Maria, mă bucur de căldura prezenței tale. Nu adesea ne descoperim în versurile celorlalți, decât pe alocuri... Probabil că avem nevoie să regăsim în alții forme și culori din fondul nostru interior... un fel de feedback al unei lumi interioare către o alta, confirmând că e atât de vie...

Mulțumesc pentru sugestie, Ela. Oricum, sufletul e o majusculă a universului.

[...]Si totusi ravasim universuri
plapand sau fictiv paralela
pletoasa si verzuie lume
o petala
cutreierand versu-mi
vasleste spre tine

ci orice piatra se stramba zambeste
orice vers miroase si prinde
culoare surade-a mister
a vis sau chemare...

cu drag
un fel de Catalina

Florina, Silvia, mă înseninează faptul că ceva din lirismul meu v-a captivat.
Cred că am scris poezia pe un val al răscoalei împotriva obositoarei raționalizări, dar raționalizând. Recitind-o, eu găsesc că e prea puțin abstract, dar, da, e oarecum rigidă, aspră - explicabil, ca rezultat al formulei rațiune+simetrie, care mă cam simpatizează, de altfel.
...mai cu seamă, le povestim... diferit...

Analiza unui ideal... un proiect frumos si idealist...
As spune ca libertatea e mai degraba o realitate... subiectiva. Nu stiu daca esenta libertatii e \"dincolo\"; nu stiu daca e important sa \"mergem mai departe\", adica sa analizam libertatea dincolo de formula ei de principiu democratic sau de realitate subiectiva, din moment ce de la un anumit nivel intelegem ca atat de liberi suntem in ceea ce simtim incat pentru fiecare individ a fi liber inseamna cu totul altceva, independent de rationalizari, independent ce ceea ce exprimam... Pentru cel care spune \"ma simt liber in mijlocul naturii\", pentru cel care afirma \"ma simt liber in doi\", pentru cel care gandeste \"ma simt liber cand comunic cu divinitatea\", nu cred ca analiza are importanta; acela e farmecul, aceea e puritatea... Nu cred ca ceea ce ei experimenteaza e tocmai senzatia ca \"sunt mai autentici\" sau acel \"sentiment de putere\"(acestea pot fi cel mult expresia unui act ce banalizeaza trairea). In exemplul oferit in eseu, \"dorința de libertate nu vine dintr-o necesitate profundă de a face ceva (neîngăduit de ceilalți) ci ca o revoltă, pur si simplu, împotriva gardului, ca o frondă destinată afirmării independenței\", insusi conceptul de libertate e impur, trecut deja prin filtrul unor judecati- \"Libertatea le dă oamenilor un sentiment de putere. Au putere asupra lor! Au senzația că sunt \"mai autentici\" în momentul în care se bucură de libertate\". Acel \"de aceea\" contine deja un \"rest valoric\", motiv pentru care acest context e irelevant.
Apoi, ma gandesc la \"cenzura interna\" prin prisma solidificarii sistemului de valori.
Nu cred ca e un eseu despre libertate. Nu simt ca nelinistea acestui eseu planeaza asupra esentei libertatii, ci asupra esentei individului.
Nu suntem in proportie de prea mult% (ceea ce zice informatia x + restul valoric x + informatia y + restul valoric y etc. primite de la individul B- ce reprezinta la randul lui informatia z + restul valoric z etc. primite de la individul C ce reprezinta informatia n s.a.m.d.)+ (ceea ce zice informatia x2 + restul valoric x2 + informatia y2 + restul valoric y2 etc.). Daca am spunem totusi ca suntem, modul in care am privi individul ar simpatiza puternic cu acceptiunea antropologiei filosofice, conform careia personalitatea ar fi un construct social, ceea ce ar conduce la exagerari de tipul \"esenta este transplantata in individ\", caz in care determinismul social ar fi dus pana la limita sa extrema iar individul, pasiv si resemnat in fata unei esente impuse, ar fi doar un cangur ce-si poarta in marsupiu esenta.

mai mult \"mult\" duce la un \"foarte mult\"
pulsand in voluptatea unei intariri
Tudor Micu, in ciuda banalitatii formularii celor cateva postulate, remarc totusi ca au reusit sa exprime \"mult, foarte mult\".

Multumesc de trecere, Daniel... si cu cat luam mai mult, cu atat responsabilitatea noastra creste si trebuie sa oferim mai mult, ceea ce nu poate fi decat extraordinar...

Frumoasa sangerare de cuvinte... si se da un inger adevarat... :) \"Haec omnia tibi dabo, si cadens adoraberis me\" - nu doar ispita diavolului... poate fi si puterea credintei (Marc.11.24).

sadind sarut sarat
in suflet sfant salas
Nu o efuziune, ci o declaratie de dragoste in vesminte simple, incitanta, plina de intensitate...

Ma bucur ca ai gasit minunata o poezie cladita si pe ideea de \"minunat\".

Michel, sa fii senin! Ma bucur din suflet pentru lansarea volumului tau.

Probabil asa este. Adopt uneori stilul de care vorbiti. Aplombul apare din cauza ideii de \"pretios\", de \"valoare\". Aceasta \"pretiozitate si aplomb\", pe de alta parte, nu convietuieste in deplina armonie cu lirismul.

Cred că dorința de a vorbi despre poezia lui Adrian Munteanu este în fond o chemare în iubire; văd sonetele sale ca pe niște raze de soare care te pătrund atât de firesc, inducând, inevitabil, o stare de bine.
Maria, am acceptat călduroasa invitație lansată de tine... mi-ai bucurat sufletul!

Un comentariu superficial, oferit din orgoliu, impulsiv, impertinent.
Din orice poezie se poate face altceva. Vă sugerez să scrieți așa cum vreți, să vă găsiți contextele potrivite, să nu-mi mai postați astfel de comentarii în subsolul poeziilor și vă urez să fiți apreciat!

Ori nu ați priceput ce v-am explicat, ori căutați să-mi dați replici din orgoliu.
Viziunea pe care o aveți asupra bunăvoinței este axată doar pe formă, nu surpinde esența, nu mă carcateriză, nici privește.