Zăpadă proaspătă. Miros de rășină-nghețată -
Pe valea aceasta exhalând pucioasă
Se plămădește ambra ce va fi odată
Pe sânii calzi purtată de-o crăiasă.
Sună pădurea, topoare vesel toacă
Și
aerul se încrețește
ca părul roșu
al iubitei mele celte
un pensionar urcând
gâfâie ca un maratonist
înghite trepte în ritm
ochii înfundați în spatele lentilelor
privirea cerului
mirat că nu
Macaragii sunt niste artisti,
coregrafii imenselor balerine,
ce luneca prin aer gratioase,
fac piruete si se ridica pe poante,
ca s-ajunga fix acolo, unde e nevoie.
Acest poem e pentru
Știi că e primăvară? Hai cu mine! Într-un sat îngropat între pomi vom rătăci pe drumurile mame. Semințe. Ne vom înfige unul lângă altul. Teii ne vor ninge mormântul. Lămâița va tămâia. Casele
Am stat pe mal ca un bolovan pașnic privind. Vântul mi se juca în păr. Un zeu scutura în capul meu fărămiturile de pe fața de masă. Flori de tei.
Soarele mă pupa în ceafă a moarte. Păsările cântau.
Privesc în ochii tăi. Ochii tăi de câine blând. Încet, cu coada între picioare, noaptea s-a strecurat spre noi. S-a ridicat în două labe și se uită în ochii tăi. Printre pahare, lumina prietenă și-a
din Stalingrad până-n Tatra
oase
feciorii României
mama nu le-a plâns la căpătâi
popa a rostit o rugăciune-n grabă
un război în care nu am câștigat nimic
dar am pierdut
scânduri dalbe negeluite
meșter tâmplar priceput nu sunt
miroase bine coșciugul
de brad proaspăt tăiat
și cuiele ca brățări de stele
la glezna nopții, dolofana
închis în această coajă
ca o
Părul ei pe pernă s-a-ntins
Ca un braț de iarbă fierbinte.
Fruntea - cer de vară aprins -
Străluce pe chipul cuminte.
Și ochii s-au pierdut în vise
Sub pleoapele trandafirii.
Cern buzele
te iubesc
cum iubește albina
floarea
zboară
în zumzet fericit
ia nectarul
și pe picioare polenul
și fuga la stup
te iubesc
cum iubește floarea
albina
care îi ia polenul și îl duce
pe
zicere slobodă, zisă-mporcoșită,
zicere cu spume și la minte mică,
zicere vicleană, zicere răstită,
zicere pe bune, zisă vadimică,
le aveam pe toate răsturnate darnic
cu papuci de casă pe
Plumb topit invadeaza campiile verzi
spre care se avanta mioare si ciobani
turnati in plumb.
Am cautat soarele si nu l-am gasit:
doar cerul si verdele campiei.
Vantul mangaie dureros strunele
makarov
cum ai deschis matale vitrina
cu nume
îți mai amintești?
și de acolo ai înhățat
de acolo ai sustras
ca un seducător
numele meu
da
eu sunt fericitov
azi
și moale ca un
sub senin treceau tiganii
cantecul lor crapa bolovanii
si mergeau jucand
veseli inganand
cantec de comand
pentru cea cu coasa
a lumii mireasa
a vietii craiasa
ei au fost pamant
si s-au
Trei ceasuri după prânz. Flori galbene,
Păduri de fum și ceață, iarbă, iarbă -
Caii s-o pască cu vântu-n coamă, pieptene.
Reavănă pajiștea, țapii cu barbă
Și, cu gura numai rămurele, caprele.
te-ai privit vreodată
atârnat
în vânt cântă funia alene
legănând mortul
craca nucului geme
de apăsare
ca o piatră de moară macină
văzduhul de semne
și îndoieli
macină și din făină
se face
Ceas de seară. După molima frigului fumigații.
Ultimii coceni, un braț de lemne ude.
Satul cască. Gura-i înghite întârziații.
Un țigan, moș din timpuri crude -
Din fructul lor proaspăt mușcau
Ritmul este arma poetului.
Cu el desteleneste,
cu el ara,
cu el seamana.
Sa nu ne uitam de ritm acum !
Ritmul sapa,
ritmul implanta,
ritmul creste ideile.
în noaptea caldă, cu aer apos
m-am așezat turcește.
în plină dezordine, pe mutește
mi-am cântat cântecul duios.
ghemuit în peștera ocrotitoare,
am așternut pe hârtie
seducătoare, dulce poezie
Dulcea mea abstractiune,
m-ai ingrozit spunandu-mi creator.
Ma nasc in tine, atanor, -
imaculata conceptiune.
Sunt, stiu, unit in molecula
cu altii preaibiti si, iata,
cum o structura
Ai vazut rotunzimea de granit a lunii,
cand se iveste blanda in amurg ?
Ai vazut cum o cuprinde cerul in brate ?
Frumoasa e finitudinea ei,
frumoasa e infinitatea lui.
Ai vazut ? La fel te-am
AP