Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

poslednyaya elektrichka

1 min lectură·
Mediu
makarov
cum ai deschis matale vitrina
cu nume
îți mai amintești?
și de acolo ai înhățat
de acolo ai sustras
ca un seducător
numele meu
da
eu sunt fericitov
azi
și moale ca un cearșaf
boțit ca un cearșaf
de împreunări repetate
fac pluta pe vremurile
astea sărate
numai bune
pentru murături
ați observat ce a crescut procentul de babe?
m-arunc în timp prieteni
cu ochii deschiși
de pe epava de la costinești
cu gleznele murdare
de unsoare
am suspendat clipa aceasta
de iubire
am spânzurat-o de un nuc bătrân
am înecat-o ca pe o mâță
am agățat-o în cuiul cămării
cu celelalte slane
prieteni
totul curge
a spus un înțelept
ce naiba o fi vrut să zică
băi heraclit
lasă că vin eu peste tine
cu băieții din patilimon
să ne explici
închideți de-acum vitrina
nu știți
e cutia celei pline de daruri
zeii oțioși ne-au trimis-o
pentru delectarea lor
eu unul nu vreau să le fac pe plac
ca o stâncă voi rămâne aici
pe aceste câmpuri verzi
055.921
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
170
Citire
1 min
Versuri
46
Actualizat

Cum sa citezi

Alex Popp. “poslednyaya elektrichka.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alex-popp/poezie/50687/poslednyaya-elektrichka

Comentarii (5)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@geronimo-trascauGTGeronimo Trascau
Extraordinar...Si asta-mi place...
0
@alex-poppAPAlex Popp
Poezia asta are cateva repere, dar sufera cel putin din doua motive. Are un final ratat pe care inca nu am reusit sa il repar. Apoi parca se intinde ca o peltea si mai e si un fel de postmodernism la mijloc. Ba e si un al treilea motiv. E scrisa cu detasare.
Dar cine e Makarov?
0
Citind
\"fac pluta
pe vremurile astea sarate
numai bune
pentru muraturi\"
m-am cutremurat. E durerea cristalizata in cuvinte siple, fara famfara.
0
@liviu-dascaluLDliviu dascalu
Finalul, sugestie: in loc de stanca, mot bun pentru peisaje romantice, mai bine bolovan. Dar nu merge nici bolovan. Cine are o sugestie, fara misto, pe bune? Poate ca merge, totusi. Mihalkov rimeaza cu Oblomov, iar Oblomov era un fel de zeu otios, sau poate ca era doar otios si atat. Si greu de urnit, ca o stanca. Dar atunci ultimul vers e ca o ilustrata. Trebuie sa gasim ceva subtil.
Cu totii ne aducem aminte de numele nostru secret, cand citim vreun autor; poezia se deschide bine, face apel la experienta noastra de cititori.
Detasarea poeziei imi place. E credibil construita.
0
@liviu-dascaluLDliviu dascalu
Makarov, nu Mihalkov. E psihanalizabil, adica scuzabil.
0