Alex Popp
Verificat@alex-popp
„Omule, nu uita ca te asemeni cu Dumnezeu”
Nacut pe 27 ianuarie 1978 la ora 0:30.
Ai o muzicalitate care incanta. Adica nu faci doar rime, ci si ritm.
Ceea ce nu-mi place e cum ai expediat si ai banalizat finalul. Poate ca ai putea sa mai pui doua versuri si sa ajunga sonet.
Pe textul:
„Calator prin paradis" de Geronimo Trascau
Pai asta s-a tot facut de poeti. Sa faci o paralela intre tristete si gelozie din care starnesti sensuri noi atat de banale.
Ingrozitor. Mi-e ciuda ca am citit.:)
Pe textul:
„Gelozie" de Diana Mitrut
Oare nu repetam mereu aceleasi idei: suferintele dragostei, bucuria ei, frica fata de moarte etc.
E o tampenie sa zici ca ideea nu e noua. Pot, daca ma chinui un pic sa arat de unde ar veni ideea oricarei poezii de azi.
NU este un lucru esential.
Esential este ce simte cel care citeste sau asculta. Daca reusesti sa provoci interactiunea aceea care se numeste cam femeieste fior poetic, asta e, daca nu, nu.
Pentru mine, sicer sa fiu, sentimentul nu s-a manifestat decat in varianta calduta.
Am ramas de aici doar cu un titlu inspirat. Parca e dat de un functionar, care claseaza acte. Dar socul contrastului nu a fost cum as fi vrut. Poate ca asta ai vrut, sa clasezi senzatii. Oricum mie imi scapa sensul.
Necesar si sincer?
Asta chiar e un lucru banal.
Pe textul:
„Chestionar 6" de Gabriel Nita
Lasa imaginile cu armata celor de la Vama Veche. Se pricep ei mai bine.
Stii refrenul meu. E una, dar nu destul c sa ramana.
Pe textul:
„Doar în vidul unei clipe" de Emil Tudorache
Ce ma deranjeaza e atitudinea discriminatoare pe care o profesezi.
Tiganii, homosexualii, doamnele plinute au si ei drepturi.
Si politic corect ar fi sa nu facem aprecieri rautacioase la adresa lor in totalitate sau ca grup.
Dar asta e otetul sau vitriolul umorului de la Caragiale incoace.
Chestia cu vrajitoarele e adevarata - adica numai fraierii - pana la proba contrarie care se poate practica pe propria matale piele. Ca daca aude Lucri te vrajeste ea de nu o mai poti duce. Chiar cu magie neagra daca preferi.
Pe textul:
„Lucreția pleacă în America" de Nicoleta Stefanescu
Mi-a placut in ciuda vointei mele de a nu-mi placea un text sugubat.
Eu nu prea ma simtul umorului si de-aia.
Dar parca e prea multa seva in poezia asta.
Cu gura plina iti zic saru mana pentru masa.
A fost delicioasa si ma scuzati daca ragai. Este ca sa va arata ca mi-a placut in toate limbile.
Si iar nu-mi place ca nu are nimic profund.
Poate cineva sa-mi dea un sut in cur?
Asa da. Mi l-am dat singur. Cu ce cantare la pian seamana ritmul asta?
Pe textul:
„Suflet hoinar (autoportret)" de Simona
Poti sa te apuci sa stergi tot ce e redundant.
Pe textul:
„Frig îndurerat" de Atreides
Timpul îmi omoară buzele
restul bla-bla
Pe textul:
„Ora exactă" de Atreides
Si ar fi aproape perfecta.
Multa vitalitate in poezia asta. Mi-a placut. Fara vorbarie inutila, desi poate efectul surprizelor se mai raceste spre final. Asta pentru ca te cam astepti la intoarceri la 180 de grade de la un moment dat.
Mi se pare ca incarci titlul inutil cu sfarsitul de toamna, iar subtitlul este banal.
Pe textul:
„Tristețe vehementă de sfârșit de toamnă" de Atreides
Bine, nene.
Asta s-a marcat.
Da chiar crezi ca al de sus e chiar asa de nepoliticos si vorbeste cu ba?
Pe textul:
„Oxidăm" de Emil Tudorache
Ti-am zis ca eu sunt in cautare de capodopere la tine nu de poezii bune. De-astea stiu ca poti sa produci.
Pe textul:
„Rinocerii nu se mai ciupesc de fund" de Emil Tudorache
Si apoi sa rimezi ceva cuaur e dificil. Ultima strofa sufera la capitolul muzicalitate din aceasta pricina.
Recunosc sincer ca sensul ma depaseste. Probabil ca ai vrut sa pleci de lavreun sens simbolic al celor trei daruri ce se cuvin regilor. O fi ceva profund. Imi declin nestiinta.
Chiar si asa prima strofa mi se pare extrem de reusita. E vorba de sarutarea icoanei, nu? Si sa folosesti cuvantul tuguie in poezie cu atata lipsa de trivial e intr-adevaro reusita.
Pacat de chingile rimei care, mi se pare mie, in ultimele doua strofe au cam halit seva poeziei.
Nu intotdeauna, oricat am fi de mandri de reusite tehnice si de jocuri de cuvinte, acestea aduc ceva in plus.
Eu raman cu primele doua strofe si cu versul trei din a doua.
La restul,umila mea parere e ca mai trebuie lucrat.
Pe textul:
„Aur, smirna, tamaie" de Viorel Gaita
Fals.
Si aia cu cinci mii de ani e cam aiurea. Ca nu sunt nici trei mii.
Almanahul flacara din 1984 este foarte interesant. Are echipa de fotbal pe spate, iar Hagi e la si altii.
Si mai are si Ultima noapte pe Atlantida.
Si traducerea inscriptiei de pe inelul de la Ezerovo.
Deci este cea mai potrivita si linistitoare carte de WC.
Dubito ergo cogito.
Si cei care stiu toata fraza primesc felicitarile mele anticipate.
Pe textul:
„cogito ergo chix" de alex bâcu
Fals.
Si aia cu cinci mii de ani e cam aiurea. Ca nu sunt nici trei mii.
Almanahul flacara din 1984 este foarte interesant. Are echipa de fotbal pe spate, iar Hagi e la si altii.
Si mai are si Ultima noapte pe Atlantida.
Si traducerea inscriptiei de pe inelul de la Ezerovo.
Deci este cea mai potrivita si linistitoare carte de WC.
Dubito ergo cogito.
Si cei care stiu toata fraza primesc felicitarile mele anticipate.
Pe textul:
„cogito ergo chix" de alex bâcu
Emilio poate mai mult. Sunt convins.
Stilul tau smecheresc se vede inca din titlu. Posedatul e amator. O implicare desavarsita pe fals.
Concluzia e ca refuz sa-mi placa desi are ingredientele specifice. Pentru ca mi se pare ca izvoraste prea mult din emotie forta ei, ca fara ea n-ar avea putere.
Contrazice-ma, te rog.
Pe textul:
„Eu, posedatul amator!" de Emil Tudorache
Ce bine ar fi dacă nu s-ar repeta atât virtual. Știu intenția, dar parcă e prea mult.
Aprobat.
Pe textul:
„Reportajul unei realitati virtuale" de Viorel Gaita
Se aprobă.
Pe textul:
„Tupeu de pustoaica" de Viorel Gaita
Vad ca iti continui mania de a trece pe raboj cine te comenteaza. As avea-o si eu daca m-ar tine memoria.
Dar din pacate nu.
Si o destainuire. Cand am scris comentariile eram in chat eu si 80. El mi-a zis ca ai produs ceva demn de un comentariu al mariei sale.
Mititelu asta e un idealist sadea. Dar cum memoria nu ma prea ajuta nu ii mai stiu bine povestea.
Pe textul:
„Dreptul la nefericire" de Emil Tudorache
Si apoi te-ai gandit ca aceasta credinta absoluta in relativitatea lumii este ea insasi un fel de fanatism.
Pe textul:
„Dreptul la nefericire" de Emil Tudorache
