Poezie
Eu, posedatul amator!
1 min lectură·
Mediu
Îmi odihnesc degetele
Peste ultimele tale cuvinte
Rostite pe patul de moarte.
Adesea, adorm furat
De căldura acestora ca și când
Sufletul tău
Ar sălășlui în ele.
Mă simt electrizat
Și împăcat cu mine
Chiar și la o banală atingere.
Și parcă,
Degust sânul tău,
Mânjit cu iasomie,
Nu ca o amintire stătută,
Ci ca o aromă
Proaspătă,
Prezentă,
Ademenitoare.
Și din patul nostru
Acum dezmembrat de tine
Fiecare gest ce-l fac
Îți aparține...
Eu, posedatul amator!
Câteodată,
Mai sunt aruncat în viață,
Însă agonia indiferenței
Mă sufocă
Și scuipat
Revin,
Alături de tine,
De patul nostru,
De ultimele tale cuvinte.
Ca un zombi
Înamorat,
Tânjind după sufletul lui.
Ca o mână tăiată
Ce simte că face parte
Încă din trup.
(26-nov-2002)
053030
0

si delicioasa ideea cu \'posedatul amator\'.