Alex Popp
Verificat@alex-popp
„Omule, nu uita ca te asemeni cu Dumnezeu”
Nacut pe 27 ianuarie 1978 la ora 0:30.
Salut aceasta initiativa. Mi se pare excelenta. Cred insa ca un astfel de atelier are nevoie de un intreg sit, care sa aiba departamente pe diferite limbi cu literatura mai importanta. Ca nu cred ca exista multi cunoscatori de mongola sau mai stiu e ce limba de la capatul pamnantului. De aici si chestia cu cititorul sa invete limba cum zice leoveanu nu este chiar de recomandat> :)
Si inca ceva. Ar fi fost bine, ca macar la poezie, asa cum se face peste tot in lume, traducerile sa apara la consacrati insotite de original. Eu am pus cateva texte latinesti cu originalul alaturi.
Pe textul:
„Propunere pentru membrii poezie.ro" de Raluca Daciada Manole
Pe textul:
„Omul care a trait 1000 de ani" de Adi Rosian
P.S.: Si oricat ar parea de ridicol, la persoana intai singular indicativ prezent activ, verbul a continua are forma: continuu.
Pe textul:
„8/10" de alex bâcu
Mi-e mi-a amintit de alte versuri:
Verde que te quiero verde...
Si sa stii ca nu e vorba de plagiat daca te inspiri din alt autor, ci de intertextualitate, cum se zice acum. Oare cum se zicea inainte? :)
Pe textul:
„www punct poezie punct ro" de Monica Mihaela Pop
Ca ei nu apar in lista de autori, daca de acolo i-ai luat.
Pe textul:
„8/10" de alex bâcu
Asdf. Nu E.T., ci ceva obscen. E de la sine inteles pentru un taran ca mine.
Mihaiplesa ai dreptate intr-un fel, cum are si Sirena. Dar fara aceasta pregatire nu am putut declansa imginile cumva incuiate in suflet. Deci muza a acceptat spaga pana la urma.
Emile, vad ca acum cu nick nou cu tot, te tii in continuare de bancuri. Fii om serios!
Pe textul:
„poezie la cerere" de Alex Popp
Aici o las asa, dar ei o sa i-o prezint trunchiata.
Pe textul:
„poezie la cerere" de Alex Popp
Inainte ne amintea celor care mai stim cate ceva despre o alta poeta. Sappho din Lesbos. Da, de la aceasta frumoasa insula egeeana vine cuvantul si de la obiceiurile acestei femei.
Si ne mai amintea se un celebru personaj poetic. Stiu ca stii: Lesbia lui Catul.
Pe textul:
„Lenjerie" de Ioana Dinu
Pe textul:
„Erotic game" de Adela Martin
E o poezie de pană, fără îndoială.
Pe textul:
„Atata nisip" de Adela Martin
Metaforele au consistenta. Curge firesc.
Mai trebuie lucrat in partile in care cred ca doar ai avut nevoie de ritm:
priviți din înălțimi concrete.
O poezie in stil romantic dar de efect.
Pe textul:
„Rezemați de cruce" de Geronimo Trascau
Eu si asa de sub nivelul marii vad ca e cel mai interesant textulet din prima pagina.
Remarc - e de asteptat de la mine, veti zice -:
Sunt balega
In care calci si ai noroc
Pe textul:
„Târfa in cătușe" de Keintzel Erhard
il poti calcula, poti fi sigur ca exista
desi nu il vezi
si ideea asta
ajunge sa te linisteasca
poate ca si alte lucruri care nu se vad
Interesanta perspectiva. Parca ar fi Sfantul Sidonius. De altfel, ma cam plicitisisem pana la intoarcerea asta. Trebuia sa o astept ca prea numarai. Da se vede treaba ca nu eram atent.
Un pic cam mult repetat verbul a vedea.
Pe textul:
„trei ingeri de piatra" de stefan ovidiu
Strans,
Aplecat dureros,
Ingerii mor
In picioare.
Versuri excelente. E ceva din imaginea celui care doarme pe el in tramvai, dimineata, mergand la serviciu.
Prima strofa nu spune absolut nimic. De ce o exista?
Pe textul:
„Colaps in strigat" de Gheorghe Aurel Pacurar
Strofa a doua insa e fie ciudata, fie de-a dreptul ratata. Nu stiu. Imaginea pupatului prin geam nu s-a trezit in gandul meu. Ce sa fie oare. Oricum, din cate stiu nu te ocupi cu farse din alea in care pui un vers ca sa iasa ritmul si rima.
Pe textul:
„Noapte de Paste" de Viorel Gaita
Pe textul:
„Tinere Condeie" de Viorel Gaita
Frumos. Dar nu de ajuns. Atat de densa e poezia asta de simboluri sau sa le zic mai bine imbarligaturi sau floricele.
In fond este complexitatea omului contemporan, caracterizat prin cuvantul schizoid. Nu-i asa?
Nu m-a convins. Deloc.
Pe textul:
„Noi, doar un capat de sfoara" de Adriana Bochis
Pacat ca eu nu sunt intr-o stare in care sa gust asa ceva. Imi trebuie trairile plictisitoare ale unui Emilio.
Pe textul:
„Nebună" de Ada Dulea
De ce? Scrie foarte bine. O sa ziceti.
Pai, da. De-aia nu intru. Stiu ca oricand vad un text de domnia sa, pot sa fiu sigur ca e de-ala cu stele. Meritate. Nu de complezenta.
NU e deloc palpitant sa-ti placa o poezie. Si cum am eu timpul limitat - chiar asa sa fie? - nu intru decat la poeme de autori pe care nu i-am mai citit. Recunosc spasit ca si la prieteni.
Si cand intru pe la nenea Anton parca se intorc oniristii peste mine si imi cer socoteala. Scuze ca sunt cum sunt.
Pe textul:
„se făcea că eram transparenți" de Liviu Nanu
Am constatat ca multa lume crede ca o poezie trebuie sa fie rotunda. Sa aiba inceput, cap si coada. Nimic mai fals. Desi si aceasta are. Titlul face in cea mai mare parte din cazuri parte din poezie. Ca daca schimbi contextul poate fi orice, propun sa luam textul asa silabisit cum l-a pus Andrei si sa schimbam titlul. Vom avea poezii bune aproape de fiecare data. Si ce daca. Posibilitatea asta a vazut-o poate si autorul. Nu asta e caracteristica poeziei, de a fi unica, de a se aplica unei singure situatii.
Poezia e greu sa incapa intr-un tipar si cine se apuca sa intrebe, cum facea un glumet pe vechil forum, ce e poezia, cade pana la urma in ridicol. Asa e si cu cei care se grabesc sa zica nu.
Pe textul:
„Declarație de dragost<sub>e</sub>" de Andrei Horia Gheorghiu
