Alecu Marinel

De-ai ști cât te-am iubit În seara când ne-am despărțit De-ai ști dorința ce mi-am împlinit Că te-am avut mai mult decât mi-aș fi dorit De-ai ști de lacrimile ce-au picurat

Să-ți spun în noapte la ureche Șoapte dintr-o iubire străveche Dar tu chiar dormi adânc întru adânc Lasatu-mi-ai în cale urme ca să te-ajung Cu capul aplecat pe umăr ca un prunc

Ca ceea ce ești Ca ceea ce ai Înlături cu grijă Urma zilei de ieri Trebuie să te strecori Unduind prin ceața din nori Petalele ce-ți croiesc Drumul ce

CURRICULUM VITAE Date personabilizate: ◄ Nume: Cocoșatu Titel sau Nea Titi, căsătorit cu mâna dreaptă, adică singur ◄ Data nașterii: Într-o zi friguroasă ◄ Adresă: Strada fără număr,

Nu e de ajuns cu cât m-ai încărcat? Zile grele, amare mi-ai pus în desagă, eu am strâns sacul și l-am aruncat în spinare. Nu mi-a zis nimeni ce e în el. Cu timpul am început să-l simt din ce în ce

Mai e mult până la ziuă Mai e mult până la tine? A rămas de aseară-n sobă Dorul meu purtat spre tine. Mai dau o filă de la carte Mai trece o zi, mai trece o

A mai trecut o zi din viața mea Cu al tău mângâietor surâs M-am așezat pe prispa `cea Și te-am zărit și te-am cuprins S-a mai pierdut o legătură Am lacrimile-n gură Þi-o spun

Din noapte în noapte în căruța cu fapte Străbat acei oameni, și ale lor vise deșarte Se întorc pe la case, sătui cu de toate Sătui de păcate. Unul povestește de aventuri cu femeile care

M-am așezat pe caldarâmul rece În ploaia schilodită de vântul furios Mă ud din cap până-n picioarele aproape goale Când lacrimile de pe obraz se amestecă cu picăturile de ploaie Era

Mă uit la tine, chiar prin tine De ce doar eu, ori de ce doar tu? De ce speranța de a avea A îmbătrânit în urma mea? E noapte într-o zi senină, în mintea mea umilă Ce fredonează în

Fuse-i la bunica-n sat S-o întreb ceva de-arat Cine sapă azi ogorul ? Vine Petre muncitorul Bine bre c-ai rezolvat Căci pământul l-ai arat Cine-ți altoiește prunul ? Vine acu Zuzu

Același gând mi-am amintit Cum n-am iubit cât mi-ar fi trebuit Arunc privirea ce vâna cuvinte netocmite Zbătându-se în așternutul foii, ce nu le`nghite Aș..., vreau să..., spune-mi un

Același neam, același sânge Neam după neam, în valuri curge Sunt tot același n-am știut Că vremea trece, că totul e de lut Că cina este pregătită Și vin numai acei ce-n cale Au

Răscolesc nește hârtii prin casă Aidoma câinelui ce zgarda-și urmărește Buimac de fel iau un condei de pe masă Să scriu un text, cel dor de hârtia ce-mi grăiește Dulceag e versul,

Te iert pentru întâia oară De n-ar mai fi și-a doua oară De aș prevede viitorul lângă tine De îmi va fi ori nu mai bine Aștept acuma de la tine Să-mi porți iubirea, știi mai bine

Privit-am c-un suspin , în zare Privit-am soarele ce răsare Privesc pe cela ce aleargă cu sudoare Străinul care-l știe și ființa necuvântătoare E greu să fugi cu umbra ta în urmă

Ori cu mine Ori cu tine Ori cu cel de lângă tine De-ai fi vrut De-ai fi avut Ceea ce ți s-a părut Ori ai vrut ori nu ai vrut Te-ai întors din drum Am uitat să-ți

Ieri eram sus și mă uitam la cei de jos compătimindu-i, azi sunt jos și uitându-mă la cei de sus îmi aduc aminte de ziua când eram sus și mă uitam în jos, compătimindu-mă. Ce mutări face viața. Când

Pot să te bat la cap cu o mie de povești Tu tot cum vrei, tu tot cum ești La fel cu pleoapa coborând pe ochișori Mă lași să te doresc fără să-mi dai fiori Mai slab ca la-nceput n-am

Am obosit puțin aseară M-am tot plimbat pe afară Atât îmi mai rămase doară O luptă cu o grea povară Am străbătut prin gânduri multe Străine ce mi-au poposit în minte Jilav mi-e

Voi putea opri păcatul? Nici marea inundând uscatul Vedeam pe mine coborând de-a latul Lăsând doar jale-n urmă, păcatul Aș putea încetini sălbăticia? Nici moartea dojenind pruncia

Merg la psiholog, la domn doctor. Tema: Ce ai face cu 3 milioane de lei, dacă i-ai avea disponibili? așa sună întrebarea d-lui doctor. Sigur pe el în ceea ce voia să afle și în ceea ce aș fi vrut și

Comoară nedespărțită, de departe vii grăbită Þii în brațe lângă ape pruncul nostru drag Legăna-te-aș încet, frunza bate-n ușa tristă Perinda-m-aș printre tufe, peștii se avântă-n larg