Albert Cătănuș

1. scoate cobrele alea de la început.
2. vezi că ai un typo ”aevea”
3. e realizat bine colajul muzical și pozele sunt inspirate.
4. dacă cumva tu ești tipa aia blondă din primele cadre, scoate-te de acolo. un regizor nu-și face cunoscută prezența fățiș, el manipulează actorii: în cazul de față, așezarea versurilor, intercalarea lor printre muzică și fotografii.
cam atât. oricum, e bine că te precoupă și literatura și regia; se îmbină amândouă.
succes, ne mai auzim
foarte amical

corectează ”trotuare”
plus că finalul e rupt din alt poem, parcă.
amical

omul e un erou, nu moare niciodată la final și-l întâlnești în fiecare secol al istoriei luptându-se din greu pentru bucățica lui de pâine.
merită aplauzele noastre personajul ăsta insignifiant care traversează istoria cărându-și dramele personale într-un sac de rafie mudar.
îmi place claritatea tecstului tău, ar merita recomandat și altora spre lectură.
foarte amical

înțelegeți că peste 20 de ani nu-și va mai aminti nimeni de L. Orban.
în rest e haotic poemul, deci îmi place
amical

pentru o scriitoare ești foarte naivă. am râs cu lacrimi citind articolul, câtă inocență: fata vrea să devină scriitoare. ceva de genul: ”eu vreau să devin tehnician dentar”. mă rog, nu sunt răutăcios, habar n-am câți ani ai, dar să știi că nu se scrie așa că ai tu poftă se devii scriitoare. literatura nu e o prăjitură pe care o servești la desert, trebuie să mănânci rahat, la propriu, că să poți scrie mișto.
oricum, eu îți urez succes
amical

un fel de ”comunicarea face toți banii”.
vedeți că aveți un typo la ” fonemelor”
foarte amical

e ”victoria ochilor închiși”, restul mi se pare cam acru.
amical

e posibil ca drama unei femei măritate să devina poanta unei epigrame de atelier? mi se pare aiurea ca cineva să facă mișto de violența conjugală. mie personal mi-ar fi rușine să fac glume pe drama bietei femei. mă rog, unii se amuză când îi urmăresc pe Stan și Bran, alții râd cu gura până la urechi când un măgar încăpățânat este ciomăgit de un cetățean, că nu pot să-i zic ”om”. așa că, domnule autor, dragă domnule autor, eu cred că ar trebui să nu mai faceți bâză de dramele altora. măcar din respect pentru biata femeie.
amical

am prins ideea: sunt unii care-și refuză zi de zi plăcerile vieții, căutând chestii ordinare pentru a le zeifica. iar finalul e frumos, cred că cele două mâini sunt ale lui D-zeu
interesant poem
foarte amical

păsări lungi? ciudate păsări, nu?

izbăvirea în frunze? în frunze de marijuana?

teama mea îți îmbracă privirea... mi-a plăcut, e o formulare poetică deosebită.

asta cu să nu mori încă un anotimp e cam romanticoasă și plictisitoare, e de liceu, sau de filme de-ale plictisitoare cu_cavaleri care îngenunchează în fața domnițelor și se înroșesc din cap până-n picioare când le invită la balul de binefacere al tinerilor barzi

per total e cam bălărios și cam cu multe pretenții pentru încadrarea la proză

amical

nu inteleg de ce trebuie sa subliniezi sau sa bolduiesti ceea ce ti se pare tie esential. oare te adresezi unor reptenti sau ignoranti.
revenind la eseu, vreau sa-ti spun ca mi-a placut ideea cu punctul care nu stie ca de fapt e intr-o linie. eu aici ramificam problema. ce face linia asta, unde se indreapta, cu cine se intersecteaza si tot asa.
iar fraza de final mi se pare un pic de vădană, sau altfel spus: Dumnezeu nu ne iubește pentru că nu suntem în stare de mai mult, o ratare asumată în lipsa lui Dumnezeu ca un motor de 5000 CP care ne urnește din loc, din apartament spre un job mai bine platit, spre o iubită ideală sau mai știu eu ce preferințe personale are fiecare.

și o chestie, cred că tu ai citit prea multe chestii masonice, prea te învârți în jurul subiectului, încercând mai mult să secretizezi decât să aduci lumină.

amical

intr-o societate \"nedreapta\" cetatenii isi pun intrebari normale: de ce atata rau, de unde provine maleficul din noi, de ce oamenii ucid oameni, de ce animalele sunt sacrificate pentru mofturile noastre... si tot asa, lista poate continua pana maine dimineata. ideea e simpla, atat cat timp faci parte din sistem, tu insuti produce o cantitate de durere indirect si involuntar altora. faptul ca ai mancat o conserva de pate de gasca la serviciu te face vinovat de asasinat si tot asa. adica nu pledez pentru o lume de vegetarieni :D, ci pur si simplu spun ca demersul tau, ca si al altora, ca si al meu, pentru un pamant minunat mi se pare pueril. in fond, lumea merge inainte, cu sau fara poemul tau, mos craciun de la polul nord aterizeaza cu precizie in fiecara an de craciun cu sacul de daruri prin hornul casei. societatea noastra incurajeaza productia, consumul si mai ales premiaza pe cei care se adapteaza cei mai bine. vrei sa fii codas in sat, prosteaza impotriva uciderii de gaini si vaci in abatoare imense. vrei sa fii lider, ucide vreo 2-3 berbecuti de paste si vinde-i obor. glumesc, george, poemul e un strigat de revolta, hai cu legea talionului. adica toti puii de gaina din abatoare sa ne ucida si noua parinti si bunici. nice, nu? ai vrea ca viata parintilor tai sa fie amenintata de un pui de gasca, acel pui de gasca caruia i-ai pricinuit mult rau: manancand la amiaza un pate din ficatul parintilor lor?
amical

a reusit in piesele sala sa satirizeze societatea romaneasca din secolul XIX fara sa pronunte numele nici unui politician din vremea lui. cu parere de rau iti spun ca tu nu faci altceva decat sa mentionezi numele unui politician (citeam si ma minunam de articolele tale despre nu stiu ce minstru) sau vedeta si sa o ataci, mai mult sau mai putin, diplomatic. si ma misca o intrebare: ce legatura are asta cu literatura? exista \"academia catavencu\", exista \"atac la persoana\" si multe alte tabloide care se ocupa de mondenii nostri... ma rog, tu stii mai bine unde vrei sa ajungi cu toate pseudo-articolele astea.
amical

ideea de a spune ca intr-un segment de dreapta cu lungimea de un cm incape fix un numar infinit de puncte tine de macro/micro univers. mergand mai departe pe filiera, daca un punct e un loc determinat in spatiu: cine poate preciza ca_coordonatele acelui loc se pot stabili cu atat de multa precizie? adica sa ne inchipuim ca cele 3 linii care dau coordonatele exacte au lungimea de un cm fiecare, si mai stim ca in cele 3 linii drepte cu lungimea de un cm sunt alcatuite de un numar infinit de puncte. cine poate preciza unde anume este excat acel loc de intalnire al celor 3 drepte in spatiu daca fiecare punct se poate divide la infinit conform teoriei domnului Cantor? deci totul este relativ, nu exista nicio cale de a determina cu precizie unde se afla capetele segmentului de dreapta. sa fiu mai explicit: Punctul A si punctul B se afla pe o un segment de dreapta alcatuit dintr-un infinit de puncte. la ce distanta se afla A de B, la o distanta egala cu infinitul, unde se afla B in raport cu A: la o distanta egala cu un infinit de puncte, deci totul se rezuma la macro si micro univers, Victor a inteles bine. sau mergand si mai departe, unde se afla minus infinit, in speta punctul A? unde se afla plus infinit, respectiv Punctul B. reducand la absurd nu exista niciun pct A si nici un punct B, pentru ca nu le putem stabili cu precizie coordonatele. si mergand mai departe cu logica simpla: segmentul de dreapta e de fapt un cerc cu diametrul de un cm. glumesc, nu e cerc, dar ar putea fi, sau si mai rau, am putea numara punctele care formeaza segmentul ca ghita pristanda: doua puncte langa A, alte 3 puncte la 2 microni de B, doua puncte intre A1 A (unde A1 este punctul prin care trece o mediatoare pe segmentul cu pricina)
si mai cred ca eseul nu trateaza strict o problema de geometrie sau aritmetica ci se adreseaza celor care cauta sa rezolve probleme de logica.
amical

ma bucura trecere ta, carmen. bine ai revenit printre noi, ne-au lipsit versurile tale. merci si te mai astept

iolanda, sa ma prapadesc de ras citindu-ti comentariul. meriti un premiu ptr spiritul tau de observatie iesit din comun. merci, chiar esti un deliciu pe agonia

relitatea fiecaruia are un pret imens, poeta alice ne imprumuta temporar sansele ei de a trai intr-o lume perfecta si ne bucuram cu toti ca reusim sa chemam fortele de ordine sa ne regleze putin toate probleme zilnice in care ne zbatem ca niste muste intr-o felie unsa din abundenta cu miere de albine. in final apare cineva care striga exact ca pe la cozile din vremea lui nea nicu: \"cate putin - cate putin, sa ajunga la toata lumea!\"
amical, ca-ntotdeauna

intreb si eu asa, Vasile. nu de alta dar nu vreau sa ma contagiez dupa ce recitesc a 2a oara poemul tau. lasand la o parte latura latratoare a oricarui poet tin sa remarc un poem de cel putin o recomandare. cel mai memorabila parte e aparee dupa instalarea lui rigor mortis si constatarea ca asul de pica nu se gaseste in maneca ta. mi-a placut tare mult poemul, sincer.
amical, ca-ntotdeauna

niciodata n-ai sa iesi din atelierul acestui site daca ai expresii de genul \"m-a făcut să suspin\". incredibil si adevarat Eminescu ar fi fost un vesnic condamnat la atelier.
amical

parca e un banc cu jack si vrejul de fasole! intrebare: cui ii foloseste acest pseudo-koan? am zis bine, noemi, koan? intrebari: mesajul se poate observa fara sa ajungi in varful stalpului, al cui e stalpul, cine stabileste unde se termina stalpul, ce culoare are etc-etc...
ma rog, balarie cu pretentii de exercitiu de logica
amical