love e cuvântul din patru litere

relitatea fiecaruia are un pret imens, poeta alice ne imprumuta temporar sansele ei de a trai intr-o lume perfecta si ne bucuram cu toti ca reusim sa chemam fortele de ordine sa ne regleze putin toate probleme zilnice in care ne zbatem ca niste muste intr-o felie unsa din abundenta cu miere de albine. in final apare cineva care striga exact ca pe la cozile din vremea lui nea nicu: \"cate putin - cate putin, sa ajunga la toata lumea!\"
amical, ca-ntotdeauna

nu există ce spui nu există lume perfectă nimic perfect și tocmai această mare lipsă
această gaură e un confort
un target
o traumă
sau o filozofie și așa am putea continua la nesfârșit

m-ai adus aminte de Tetelu și jurnalu\' lui
și coada la care se așezase dar vai
nu s-a ajuns, se dădea Timp

pai uite ca ne intalnim din nou, tovarasha alice (-nu atzi gasit shi dvs. alt nume decat numele asta decadent, capitalist? O Alina neaosha nu v-a convenit? Pai cum sa va convina, daca dvs. alta treaba nu avetzi decat sa batetzi shoselele in fusta mini??? A era vorba despre mini-sfarshitul lumii? care va sa zica suntem nu numai decandentzi, dar shi obscurantishti, tovarasha Alice? shi ascultam muzica de dincolo? dar cum o procuratzi, tovarasha Alice?...), shi nu mi-o lua in nume rau ca m-a luat gura pe dinainte pe post de secretar de partid la o shedintza de cadre, nu shtiu ce-mi veni.
Poate pentru ca poezia ta m-a intors cu fundul in sus, m-a bulversat shi poate pentru ca nu am intzeles-o. Ceea ce e adevarat - dar nu inseamna ca poezia este obscura, ci doar ca mie imi lipseshte cheia de a intra in acest nou univers (imperfect).

Probabil ca m-a bulversat shi legarea a doua cantece pe care nu sunt sigur ca le cunosc (Guess Who - e numele trupei? Sau e vorba de bluesul lui Albert Collins reluat shi de Weinberger? Persuasion... daca te referi la piesa aia dementa a lui Santana, apoi eu shtiu o singura varianta, foarte rara, cu trumpets... shi de-aia cred ca vorbeshti despre altceva ce eu nu shtiu).

Apoi primele doua partzi care m-au trimis cu gandul la un anumit gen de femeie - care nu este aceeashi cu aceea din ultimele doua partzi (in ochii mei, ceea ce ma arunca shi mai tare in obscuritate), dar care au ceva in comun: o lume care crapa pe la coltzuri pentru ca un pachet se incapatzenaza sa ramana acolo.

Alice, poezia ta e buna, e tare shi e violenta shi patimasha shi curge liber. Exact ca whiskyul scotzian sau coniacul grecesc in paharul meu, shi cu acelashi efect. Atat de liber incat nu am timp sa imi dau seama (o spun fara nici o umbra de ironie)ca nu o pricep, decat la final - dar nu e vina nimanui decat a mea daca nu gasesc cheia, nu?
Felicitari.

eu una dacă aud tovarăș și văd imediat un halat albastru fost bleumarin așa , ca de maistru și niște
mâini înfipte în buzunare , a raport, așa că domnu\' Adrian îmi provoci traume


aș spune ca târnăcopul de arheolog nu-ți folosește la nimic
nici mănunchiul de chei și cheițe - funny e că în majoritatea cazurilor nu trebuie
să te proptești în uși cel mai probabil sunt înțepenite și atât
ultimele tale 2 paragrafe m-au convins că
dacă faci o pauză de lucru pentru că-ți crapă creierii și stai cu coatele pe geam
vezi mai multe decât dacă lumea din stradă ți-ar defila psihanalitic prin birou
sau prin pat
(din cauza curiozității și imaginației, n\'est ce pas?)

iarăși nebunia ta în haine globe-trotter, amestecată cu after eight, \"mint enrobed in dark chocolate\" (știai alberto, nu?).

plăcut: \"sânge cioburi pantofi și portbagaj cam ce are omul adică\",
\"străzile sunt o scenă teribilă
pentru blind date mentă cu ciocolată pentru femei și bărbați\"

prima strofă este o lecție inubliabilă. dacă mergeți la ocazie, sub nicio formă nu vă urcați într-o mașină unde sunt: un nas cu punctele negre, preșulețe cu noroiul uscat, unghii jegoase&nelipsita manea.
:))


neplăcut: sincoparea exagerată a frazării, fragmentare peste răbdările cititorului, ca un puzzle de nefăcut, abandonatoriu, un text ca o vază în cioburi de nelipit
poveste să fie, dar să o știm și noi!
una peste alta, rămân cu solidaritatea de fiare ce dospesc, frumos accident de cuvinte, și frica de disconnect...

iar ce spui tu, alberto, no tiene gracia.

așadar Irene îți plac poveștile
de acelea de închizi cartea și pui mânuțele cuib sub pernă și visezi
continuarea după bunul plac
mie-mi plac cele fără șanse când te întrebi da\' oare ce s-o fi întâmplat cu x, aaaaaa nimic, totul s-a oprit acolo unde știai

și pentru că nu m-ai menajat la faza cu sincoparea o să țin cont la următorul story nu vreau să-ți lezez răbdările

în poemele tale Alice tu faci ditamai gashka de demoazele narcisiste de tăătă minunea le ia cu leshinici dacă se uită sperioase în ochii unor astfel de end of storry poetry...:) io ce să mai spun că scriu selfdemolition de-a dreptul? aici mai sunt șanse deși spui că le lași la intrare...phoezia ta e rea Alice, no tiene nici pe mama graciei nu se deskuie cu decoltee prea generoase ne bulversează la cap, vedem tra-la-la-uri desigur parcă ne hamintește fix de un nume anume...:)
păi tu nu ști că noi vrem iegzat ca pe la cozi pe vremea ailaltă miere De Albine?
Alice tu stai cuminte și condu rabla asta duios-anonimă ca pe-o curată simfonie!
stimă și \"desconsiderație\" con grație...;)

nume Gyuri?
pericol public fiind refuz constant a driving licence
așa că hopa sus ce poate fi mai rău ?