Albert Cătănuș

Sunt un pinguin. Da! Sunt un pinguin! Sunt un pinguin de apă dulce, Ce trăiește într-o pădure mare, Plină de Româní, de-ai noștrii, ‘nalți ca brazii, Cu mucii pe-piept. Sunt un pinguin Cu

Într-o zi (în timpuri imemoriale) s-a născut un poet. D-zeu era ocupat cu creearea unor galaxii. (eventual îndepărtate) Și n-a băgat de seama evenimentul. A 2-a zi, însă, i-a dăruit Un stilou

în caucaz toate iernile sunt la fel caii sălbatici rânjesc a spaimă porumbei fără aripi se târăsc printre bărbați castrați apoi el a zis n-am înțeles niciodată de ce se vinde o fecioară

i-am explicat nu-ți fie teamă să mă iubești dumnezeul de lângă mine s-a întors spre fereastră arătându-mi porumbeii aruncă-le firimituri din inima ta am clipit apatic de câteva ori între timp

mierda, am zis de atâtea ori e imposibil să-ți învelești inima în celofan și s-o trimiți ca ajutor ONU pentru copiii din Somalia mai bine o lași să cânte melodia mea preferată bum-bum sub

Îi îndepărtez pe toți din jurul meu. Le șterg chipurile cu radiera, apoi degetele, picioarele. Am rămas singur. Oare asta mi-am dorit, să stau trântit în pat cu privirea în tavan fumând? Mai e ceva

Dragostea face Pământul să se învârtă Pe la prânz s-a oprit în dreptul ferestrei mele Era obosit și transpirat Și-a dat basca jos din cap și mi-a cerut un pahar Cu apă rece de la frigider. Nu

În toate autobuzele normale toți oamenii plâng. În autobuzul meu, Toți oamenii plâng și cos la Mașini de cusut „Ileana”. Eu m-am urcat, chiar acum, În autobuzul meu. Între picioare țin o

Când deschid microsoft officeul ușa din camera mea Fâlfâie ca aripa ruptă a unui înger Nu tastez nimic special Mă întind în pat. Vulturii știu ce au de făcut Îmi vor ciuguli ficatul

Uite așa încep versurile să se răspândească printre scaune Praful se adună pe cuvinte Iar degetele lovesc tastele albe repovestind aceleași istorii. Vedem cum se moare, Cum se iubește, Se

Ea își exersează dragostea la distanță Citind în limbajul braille asperitățile lui geloase Cântă se joacă din degete îi curg litere grave Neliniștite spre o cascadă de fericire spumoasă El

Cioc-cioc! -Intră-intră! -Bună ziua! -Bună ziua! Poetul intră în marele birou, strecurându-se încet pe lângă ușă mare de lemn de nuc. Rafturi enorme pline de cărți legate în piele. Pe pereți

Se face dimineață în pădurea foșnitoare, Dintre munți. Tânărul Arici-Pogonici s-a trezit, căci azi e joi Și se grăbește spre școală. Tropa-tropa! Aleargă vesel printre firele de iarbă Și se dă