Adriana Lisandru

Dragos, eforturile de a prinde inefabilul in plasa dovezilor stiintifice imi aminteste de taranul lui Creanga, cel care se chinuia sa aduca soarele in casa cu obrocul, in loc sa lase lumina sa ajunga la el.
si cam tot atata valoare mi se pare ca au si eforturile de dezmintzire... pentru ca pornesc din acelasi punct (profan, conjunctural, experimental), doar directia difera.
zeci de mii de vorbe degeaba.

noi am pierdut firescul intelegerii si al tacerii, acolo unde doar ea este cuprinzatoare:
\"“Caci aceasta (Dumnezeirea) este mai presus de toata fiinta si viata si nicio lumina nu o poate caracteriza, precum orice cuvant si minte raman fara nicio asemanare cu ea. (…)
Spunem adevarul cand zicem ca ea nu e ceva din cele ce sunt, fiindca nu cunoastem nemarginirea, (indefinitul) ei, cea mai presus de fiinta, neinteleasa, tainica. “
Dionisie Areopagitul

intruducerea ma derutase, ci un fragment din final, dar era vina mea, de cititor neatent.

in rest, 100% de acord cu Calin.

multumesc, Sarbatori luminate tie si familiei tale! :)

intrebarea. citisem cu ochii inchisi, probabil...

incerc sa-nteleg...
\"Considerăm că indicarea clară în Noul Testament a locului de origine a acestui Iosif, Arimateea, nu Betleem, n-are doar o logică simplă, ci una deja anamnezică și apologetică...\"
am recitit dar tot nu mi-e clar:
unde anume se afirma ca Iosif tamplarul si Iosif din Arimateea ar fi unul si-acelasi?

luarea asta de atitudine mi se pare atat de...demonetizata, de fals-civica, de pluri-politizata, incat a face din locutiunea asta verbala un predicat ce incearca sa-l defineasca pe Isus mi se pare...

stangaci.
un miel care ia atitudine! scuze, da-i aproape burlesc.

si nici \"a tipa\" nu mi se pare prea bine ales.

multumesc, domnule Parvescu, pentru semn. :)

am urmarit pana acum, in tacere, periplul tau prin Rahova, asteptand...
nu stiam ce anume, pana cand nu am citit acest episod. acum inteleg ca asteptam o anume focalizare asupra miezului, ca asteptam sa \"inceapa Piesa\", ca sa spun asa.

e uluitor cat de multe poti spune in cateva randuri, si cat de limpede reusesti sa conturezi trei lumi, cu tangentele si incongruentzele lor. cu frustrarile si durerile ascunse ale fiecareia. o faci cu obiectivitate si, totodata, cu dragoste.

\"iar adeverința a păstrat-o ca pe o foaie a rușinii în sertarul în care își ascundea crucea și proteza.\"

impresionant. felicitari.

nu am citit poemul inainte de modificarile pe care i le-ai adus, insa ce am gasit aici e poezie scrisa cu durerea si disperarea celui care incearca sa gasesca margaritarul in mlastina. stiind ca el trebuie, totusi, sa fie.
ti-a reusit foarte bine schimbarea planurilor - alerta, zguduitoare, iar strofa din final imbraca totul prin amploarea sa.
felicitari!

ma bucur sincer, este mare nevoie de astfel de poezie...\"nepoluata\", cum spune Felix Nicolau.
si inca o data felicitari pentru titlul atat de inspirat!

\"perdeaua de întuneric deschide lumina interioară\" - regasesc aici \"noaptea supraluminoasa\" din sufism; intunericul este eliberat de conotatiile sale negative, recapatandu-si valentele de principiu al luminii.
si se ne amintim si de inceputul Genezei, unde se spune ca \"peste fatza adancului de ape era intunerec, si Duhul lui Dumnezeu se misca pe deasupra apelor\" si \"Dumnezeu a zis:<>\".

\"nu e nimic pe dos
doar aparența aceasta după o viață în care
învățat cu văzul retinei ai orbit\"

o delimitare de experienta sensibila, singura relativa, singura inselatoare.

\"revelația e pătrunderea fără teamă
fără reținere
detașarea.\" - iata un punct de vedere pe care in crestinism putini au avut curajul sa-l adopte, dar poate nimeni cu inflacararea lui Meister Eckhart. revelatia este inceputul realizarii prin cunoastere, indrazneala de a privi dincolo de văl. acel văl cu dubla functie, de ascundere a luminii celor care n-ar rezista vederii ei, si de dezvelire inaintea celor care o pot primi.

si pentru Dragos: a pune esoterismul si exoterismul in raporturi antagonice e totuna cu a afirma ca samburele este opusul pulpei, iar nu complementarul si suportul sau. esoterismul nu poate contrazic exoterismul, pentru simplu motiv ca cel de-al doilea nu-i decat o \"excrescentza\" din primul...:)

LIM, eu asta am gasit in text, s-ar putea ca filtrele mele sa nu fie tocmai potrivite intentiei autorului, dar...astea sunt. :)

\"sentimentul înfiripării din firav\" - m-ai prins! :)

multumesc de feed-back.

- suna aproape calinescian, nu? :)

va marturisesc ca eu n-as fi indraznit sa comentez un astfel de text - n-as fi stiut de unde sa-l prind...:)

surprinsa, asadar, multumesc.

“Iată ce-i zorul dintâi: o creangă cu frunzele de-aur
Crește-n copacul umbros, și de-aur mlădițele-i zvelte,
Sfântă Iunonei din Iad. Dar codri sălbateci ascund-o,
Văi nepătrunse-o-nvelesc în nestrăbătut întunerec.
Însă-n adâncul de jos al lumii nu-i chip de-a răzbate
Până nu rupi din copac vlăstarea cu muguri de aur.”

Sper că autorului nu-i e cu supărare această urcare către izvorul cu semnificații. :)

realist, doar si bajbaiala prin ceatza poate fi realista...:)

multumesc.

tie nu ti se ineaca toate corabiile inaintea unui asemenea imperativ, care-ti sare in brate de cum deschizi usa?

mie, da. :)

@ Aurel: oh, eu sper ca nu va ajunge si el in undele cu pricina, altfel ma voi vedea nevoita sa incep constructia digurilor...:)

@Alexandru: multumesc pentru lectura si aprecieri - e un text in forma bruta, fara prea multe cosmetizari, poate ma voi intoarce peste cateva zile asupra lui.

nici nu stiu daca ar trebui sa ma amuz ori sa ma enervez...

pun aici si linkul catre textul meu:
http://www.agonia.ro/index.php/poetry/13933370/două_cântece_roșii

Domnule Somesanu, nu e primul text pe care mi-l...corectati, ca sa zic asa.
mi s-a cam urat.
inca n-am murit, ca sa am epigoni.
cand se va intampla, o sa am grija sa ava anunt.

placut. la mine au ajuns limpezimea aceea a aerului si incremenirea.

as fi vazut poemul fara ultima strofa, sa ramana totul deziderat pur.
si fara \"luminile întunericul\"

in rest, ma bucur ca am gasit un instantaneu bun.

Madalina, cum spui, acolo chiar este un alto, o revolta lasata in libertate. s-a vrut a fi, nici nu m-am gandit sa o cenzurez...nu stiu cum voi vedea lucrurile ceva mai tarziu.

George, e foarte faina aranjarea propusa de tine, sa stii ca asa va ramane. nu aici, nu acum, ci pe hartie.
multumesc frumos.

Iarina, Ani-Lorei, va multumesc pentru aprecieri si pentru rezonantza.