Cripta de la Talpiot. E sau nu e Hristos în ea?

Cripta de la Talpiot și nestatornicul trup hristic Moto: „Iar Fiul lui Dumnezeu n-are unde să-Și plece capul” Documentarul științific intitulat „Cripta de la Talpiot” de pe National Geographic, realizat în anul 2008, chiar de către savanții universităților din Israel, propune o incursiune către tradiția înmormântării în Þara Sfântă. Mai exact, se pune întrebarea dacă acest pământ ar fi cu atât mai sfânt cu cât există aici Mormântul lui Hristos, considerat sacru. În finalul acestui documentar deducem faptul că nu contează, nici din punct de vedere speculativ, dacă necropola lui Iosif din Arimateea și nu mormântul familiei lui Isus (doar unul oarecare, dintre miile de mormintele ale celor cu patronimul tatălui său, Iosif) a adăpostit trupul fără viață al răstignitului Hristos. Necropola familială a unui Iosif poate fi considerată loc de pelerinaj creștin. Locurile vechii Palestine romane și bizantine – ale acelei provincii care i-a intrigat atât de mult pe împărații Romei și i-a atras pe continuatorii lui Constantin cel Mare, pe toți romeii, după ce mama sa, Împărăteasa Elena, descoperă Sf. Cruce – vuiesc și acum de misterul plecării Domnului Iisus Hristos dintre noi. Unde s-a dus? La Cer sau în țărână, s-a dematerializat ori a fost depus pe stânca rece, bine cioplită, a criptei comunitare? Aceasta este întrebarea. Iar răspunsul ei poate să contrazică teza Învierii și a credinței creștine. Iar dacă cineva poate să ne convingă de antiteza acestei dispariții definitive, cu Trupul, a Mântuitorului, ar avea tot dreptul să o demonstreze, cu probe științifice, nu cu simple date statistice antropologice și urme arheologice. Însă cercetătorii evrei nu emit în anul 2008 concluzia că Isus Hristos și-ar avea osemintele în cripta de la Talpiot. Ci dezmint o întreagă serie de speculații ale altor cercetători anteriori. Mai demult s-a lansat ipoteza că, într-un loc funerar de la jumătatea drumului dintre Ierusalim și Betleem, ar fi fost înhumat chiar omul Isus Hristos. Din acest spațiu tombal, numit cripta de la Talpiot, păstrând osuarele mai multor familii, a fost cercetat și un mormânt al familiei tâmplarului Iosif. Numele fiului acestuia, Isus, este inscripționat pe pereții criptei. Apare și numele Mariei. Afară, deasupra criptei, ne întâmpină până astăzi un triunghi în basorelief. Dintre toate posibilitățile, varianta că Talpiot ar fi și cripta spațioasă a unui Răstignit, ori a oamenilor crucificați nu rezistă deloc, tradiția din primul secol al erei noastre recomandând ca aceștia să nu fie depuși în mari cripte comunitare, nu din cauza pedepsei suferite. Crucificarea tâlharilor, sau executarea vinovaților precum insurgentul Baraba nu erau considerate stigmatizante pentru poporul ales, însă teama de distrugerea spațiului cimitirului era mai mare. Romanii n-ar fi tolerat ca idolilor naționali răstigniți de ei să li se acorde un cult deosebit, prin catacombele unor întinse cripte de familii cunoscute – cum se întâmplase cu șirul unor profeți, sfârșind cu frații Macabei. Varianta teoriei Talpiot este contrazisă de savanții profesori din Israel chiar din cauza neaflării aici a piroanelor, care străpunseseră mâinile și picioarele Acestuia. Comentarorii documentarului au prezentat mai întâi seria așa-ziselor coincidențe, care stătuseră la baza teoriei Talpiotului ca loc funerar al familiei lui Isus și-a vârstnicului său ocrotitor (tată adoptiv) Iosif. Treptat, i-au adus critici acestei teorii sau ipoteze nefondate, pe baza recentelor descoperiri arheologice și a testelor de laboratoare. Ei ajung la concluzia logică, științific atestată că această criptă de la Talpiot a fost ridicată începând din anul 20 î.Hr., putând fi presupus aici adevăratul loc de înhumare al tâmplarul Iosif, tatăl legal al lui profetului Hristos. Nu se exclude din start nici altă variantă, cea a îngropării tâmplarului Iosif chiar în cetatea Ierusalim, într-o altă criptă, poate nedescoperită. Însă este imposibil ca, printre sutele de „cavouri” săpate cu dalta și ciocanul în stâncă, să mai poată fi identificat chiar acela al tâmplarului Iosif. Mai probabil este – după cum afirmă specialiștii din Israel – ca mormântul lui Isus (Iisus în grecește) și-al Mariei (ca mamă a Lui) să nu fi fost trecut la sărbătoarea Pesah (a Trecerii) în scriptele de atunci. A făcut prea puțin timp - două zile - parte integrantă din cripta din Ierusalim a lui Iosif din Arimateea. Considerăm că indicarea clară în Noul Testament a locului de origine a acestui Iosif, Arimateea, nu Betleem, n-are doar o logică simplă, ci una deja anamnezică și apologetică: nu trebuie căutat fiul Isus lângă tatăl său Iosif în actele deceselor acestora, pentru că Iisus n-a fost înregistrat până la urmă! \"Există din acea vreme Isuși – fii de Iosifi – atâți de numeroși încât să umple un sfert de stadion modern, ori criptele Ierusalimului și ale împrejurimilor sale.\" Chiar acestea sunt cuvintele celui care a realizat documentarul. Neîntrecuți în arta fugii de cele pământești, Iisus și mama sa Maria n-au vrut mormânt bogat, ci au vrut să moară ca niște străini de neam. Adică să aibă câte un mormânt cosmopolit, pretutindeni și nicăieri! Însă, adăugăm noi, cu spirit mai puțin obiectiv, unul e Iisus, Care nu stă niciodată și n-are unde să-și plece capul, lângă vreun tată legiuit, din infinitul Tatălui Său ceresc. Numai Fiul Omului n-are totuși mormânt. Pentru că l-a descuiat ca pe iad și a rupt boldul morții.