Amarige

partea asta se constituie intr-un poem in sine, concis, straniu, cu acel aer de toamna in cuvinte:
\"jazz și un cocktail cu toamnă târzie
într-un bar fără nume
unde gândurile se lasă descheiate pe rând
cu mână înceată
și așteptarea respiră pianno cu ochii închiși...\"

cu prietenie,
andrei t

aș fi bucuros scriind pe el poemul hârtiei.o ramă din cea subțire poate albă cumva...pentru mine e ....un fel de a ...un..un fel....îmi doresc ce se întâmplă și nu vedem îmi doresc ce nu auzim și strigăm îmi doresc ce este și nu dăruim îmi doresc tot ce am și nu vreau să ascund îmi doresc așa cum va fi fiind nu îmi doresc nimic.am.nu cere fiindcă primești oricum BUCURIE
mulțumesc î
n felul meu

Ioana, Andrei T, va multumesc pentru vizita.
Florian - noroc ca silabisesc, cat de cat, in silisteana...:))

foarte simpatic si elegant poemul. asa, de clasa intii. mi-a placut mult, asriana. felicitari ptr ce ti-a reusit aici. ai facut o poezie asemenea omului caruia ii este dedicata.

ec

din cuvintele tale o senzualitate insingurata si tulburatoare menita parca sa se oglindeasca mereu in ochii barbatului...si simt cum ma ating aripi de poem...iata cat de frumos se scrie femeia...pentru ca aici femeia poeta se scrie iar cititorul o afla...


cu pretuire,
ioana

...si sa nu indraznesti sa gandesti ca ti-am laudat ultimul text doar din reciprocitate (ori compensatoriu) ca iarasi imi arat coltii! :D

\"într-un bar fără nume\"

care e barul ăsta fără nume din brașov, că mor de curiozitate, trebuie să fie ilegal, altfel nu poate să funcționeze fără certificat de înmatriculare la Registrul Comerțului, mi se pare un bar underground, cu bărbați decupați din benzi desenate, pectorali indecenți și parfumuri aspre de trabucuri, jazz languros și cocktail-uri supraetajate, un pianist ce cântă cu gura întredeschisă de fericire, femei inteligente și cu nasturii descheindu-se singuri, vreau și eu să descopăr barul ăsta fără nume când mai trec prin brașov, că dacă n-are nume e mai greu de găsit

in barul asta se intra pipaind strazile pana ce vei sinti o usa de catifea. ori lasa-te du-sa de mirosul trabucului amestecat cu mirosul de femeie frumoasa si cu acorduri din Chet Baker...in fatza unor astfel de locuri, Registrul Comertului e neputincios. de obicei, cand trece pe-acolo isi trage sapca de hartie pe ochi si ofteaza-ndracit. :)

iarta-ma pentru intarzierea raspunsului, dar comentariul tau, desi anterior celui al Ecaterinei, trebuie sa fi intrat mult mai tarziu, (din motive de moderare, banuiesc). abia acum l-am observat. :(
nu imi neglijez cititorii, atatia cat sunt, si inca o data iti multumesc pentru cuvintele tale sensibile.

esti binevenita oricand, stii asta.
noapte buna. :)