oglinda

ochiul ei verde deschis în luna aprilie ca după un somn în care am visat enorm la zăpadă ochiul ei în care îmi văd pielea anihilată ca și cînd ar fi tușit iarna și ființa mea ar fi fost strănutată o sumă importantă de etcetera soarele mic ce învață să cadă peste umărul ăsta pe care l-am iubit construit în care stralucește tot ce n-am strîns umărul ăsta în care am investit tot ca într-o operă de binefacere pentru plîns a rîs primul fir de iarnă din care mă privește un morman de zăpadă aproape il pot vedea pe Dumnezeu cum își scutură cerul oftînd peste acestă oglindă în care sunt greier furnică pe rînd