Cu sânge rece

urăști monotonia cearșafurilor speri că orice seară petrecută în doi se va sfârși imprevizibil înainte să-ți dai seama mizezi pe dimineața de după îți place să-mi scrii cu sânge rece intuiești câte amazoane pândesc din vene și câte se încordează când te citesc eu am nevoie de asta ca un cardiac de o emoție violentă pe de altă parte înțeleg femeile te inspiră ai experiența celor o mie de nopți diferite și niciuna nemuritoare consideri că rutina e o afecțiune gravă ai nevoie de transfuzii făcute la timp susții că teama e doar ocazia unui gest de curaj totul se va petrece repede dimineața de după prima atingere încă o hibernare ratată