adriana barceanu
Verificat@adriana-barceanu
Poezia mea nu este în metastază
Adela pleacă
Adela nu moare.
Cred că asta e important. Măcar așa nu voi avea sentimentul irecuperabil al pierderii iremediabile.
poezia memorabila de altfel
Pe textul:
„Farewell" de Adela Setti
Pe textul:
„teama de întuneric" de Adi Gav
Pe textul:
„miroase a portocale" de Albert Cătănuș
Alberto continuă să scrie bine, Anghel continuă să critice. Plictisitor să tot vezi cum sf atrage ca pe muște...
Sau „Bă țopârlane, taci din gură...” mie mi-o plăcut păcat că răspunsurile lui Alberto întârzie din cauza lipsei de nivel, dar trece el și peste asta. Spor la scris Alberto:)
Pe textul:
„“Bă, țopârlane, taci dracului din gură!”" de Albert Cătănuș
Pe textul:
„Ars poetica" de Traian Calin Uba
Ciripitul e parte cea mai faină:)
Pe textul:
„Fundul unei femei a aterizat într-o după-amiază" de Lucian Parfene
RecomandatE un mesaj îmbrăcat în culoare, e rezistența în fața morții pe care o simți și o spui în aproape toate textele tale. Nu vrei să moară nimeni deși ești conștient că toți oamenii mor chiar și sfinții.
Uneori reușești să mă convingi că nu moare nimeni
Pe textul:
„Simona" de Albert Cătănuș
mi-a plăcut enorm, o tot recitesc și nu-mi vine să cred. Mi-am reamintit de o carte cu poezii, Paradisul atomic, nu-mi amintesc nici un poem din ea, dar titlul se potrivește aici.
Cu respect domnule poet:)
Pe textul:
„1986" de Albert Cătănuș
Căutare... casa liftului e o casă, și e bine că e.
„cine să vrei să fii”
sfârșit oarecum resemnat, „așa cum trebuia să fie”
certitudinea - ieri căutam
Mi-a plăcut
Pe textul:
„Bitter Sweet Symphony" de alice drogoreanu
anticipat
încercând să ne asigurăm momentul când între noi și putrezire e o distanță real scurtă, numai un altul asigură rezistența acceptării de sine, eventual lipsa desăvărșită a acestuia.
Pe textul:
„Resized" de Adela Setti
are o simplitate covârșitoare, numai că odată asumată nimic nu te mai poate reduce la tăcere. Chiar și cojitul varului de pe pereții bleo e un act demn de menționat. De n-am face asta diferența între noi și lupi, urși sau orice animăluț n-ar exista.
Pe textul:
„m&m" de Mâncu Gabriela
...și în Cuba, că nu-i rău nici acolo, lipsesc insule dar eu zic că merge.
Pe textul:
„arhipelaguri în asfințit" de Leonard Ancuta
cu zgomot sicriul... se simte ceva dureros ca un ciob în talpă. Te contrazic: în fiecare zi moare cineva.
Pe textul:
„Azi nu moare nimeni" de Albert Cătănuș
începusem să zâmbesc, deja simțeam gustul cuvintelor legate
de ura care stă undeva adânc și privește prin ochii mei
PS Să-l înțelegem pe dl Caragea care confundă limba română cu engleza adică doar prin engleză există niște reguli în care se face(obligatoriu) o concordanță între timpurile verbelor (în frază).
Pe textul:
„poem" de dan mihuț
Eu am folosit acest cuvânt datorită diminutivului folosit de dumneavoastră –„fetiță”
Poate îmi explicați de ce ați folosit acest cuvânt la adresa mea. Sau de ce nu sunteți of topic acolo unde meritați.
Pe textul:
„Sfatul unei țărăncuțe" de milos petru
De îmbunătățitUite un text care mi-a tăiat pofta de lubenițe, d’apoi de vândut.
Cuvânt - libidinos
Păcat de epigramă… în general
Pe textul:
„Sfatul unei țărăncuțe" de milos petru
De îmbunătățitPe textul:
„m-alungi chemându-mă" de Ovidiu Oana
Ba chiar stă
Nu văd decât rimă fără sens.
„azi mă adaugi clipei în destin
ca leac al nerăbdării și bineții”
rugăminte- ce ar însemna asta? Că mă tot gândesc și pe cuvânt că nu văd nimic. Dacă era tristeții în loc de bineții măcar era patetică. Nici așa nu e departe.
Și eu chiar iubesc poezia în versuri cu rimă
Pe textul:
„m-alungi chemându-mă" de Ovidiu Oana
Diacriticele lipsesc
Se vede că ești istovit:)
„Si-asfi dorit”
rima plăcută
Pe textul:
„ Istovit" de ungureanu atino
De îmbunătățitViața e frumoasă, bine că trece.
Retorică - spui ca astea nu sunt versuri?
Pe textul:
„moarte" de Iodi Imelita
De îmbunătățit