m-alungi chemându-mă

Da, poemul curge, versurile nu forteaza in niciun moment. Este ca un strigat, o chemare.

Mi-a placut naturaletea asta, se intalneste rar.

Felicitari

petre

ca o incantatie la ceas de taina, ca o taina incantata ce leaga si dezleaga nerostiri...

Silvia

doar iubirea poate naște astfel de stari, cărora cuvântul le este oglinda.

Părerea mea e că nu curge
Ba chiar stă
Nu văd decât rimă fără sens.
„azi mă adaugi clipei în destin
ca leac al nerăbdării și bineții”
rugăminte- ce ar însemna asta? Că mă tot gândesc și pe cuvânt că nu văd nimic. Dacă era tristeții în loc de bineții măcar era patetică. Nici așa nu e departe.
Și eu chiar iubesc poezia în versuri cu rimă

în timp vei înțelege mesajul care nu are nici o legătură cu forma. Trebuie doar să vrei asta.

Deci nu vrei să divulgi nimic. Păstrezi secretul numai pentru inițiați. Serios acum, am citit și alte texte ale tale, aici se simte o lipsă.

nu-i decât o abordare personală și extrem de sintetică despre o împlinire de dragoste, situație în care diferența de anotimpuri a celor doi este supraconsistentă.
Câteodată, nerăbdarea de a da glas trăirilor, mă face să trec mai ușor peste forma alcătuirilor mele, cărora le recunosc transcrierea pentru postare în forma primară a zămislirii lor și sigur, diferenteșe devin evidente.
Îți mulțumesc pentru răbdarea lecturii și pentru că-mi transmiți punctul colegial de vedere.

diferențele