Poezie
arhipelaguri în asfințit
3 min lectură·
Mediu
uite cum mi se încolăcesc brațele parcă aș vrea să duc la piept un gând greu care vrea să mă rupă de spate nu nu e o deprimare poate e chiar gândul despre cum să îmi schimb viața cum aș putea să trăiesc moale și pufos o casă a somnului pentru defulări constructive - minele săpate în hotelul piepților de unde diamantele lunecă pe felii de iertare și muncitori cu un singur ventricul verifică pașapoarte pentru țara păcatelor cu minuțiozitatea unui traficant, apoi toarnă acatiste cu bere și rom până înțepenesc cu viteza unei ciuperci bolnave de halucinații
sunt omul care și-a pierdut venele cândva în sîngele meu erau atâtea reacții chimice încât nu am mai suportat și m-am dezbrăcat de tine de mine de dumnezeu de satana și de toți oamenii care îmi erau datori cu o explicație – știe cineva ce înseamnă o frântură de neadevăr în structura osoasă a lumii - ca pe o boală te-aș fi înhămat la o sanie care să îmi care igrasia departe
tu ai să mă aștepți să vezi soarele în privirea mea să alung de pe scoarța ta cerebrală, de ce nu spun animală, poate mi-e lene, poate creierul meu este o pastă de orz încolțit și mielina e doar o foaie de ceapa uscată - amintirile acelea mucegăite și verzi din vremea în care mă închideai în pivniță ca pe un spion kaghebist și mă lăsai pe întuneric până mi se decolora pigmentul iubirii să stau acolo să mânjesc pereții cu urletele mele de furie nu m-am înecat niciodată cu tine urlam frumos și cald ca un porc de guineea isteric
mi-am aprins o țigară simt fumul cum mă umple ca pe un cavou plămânii mei trosnesc ca un arhipelag de corali sunt atât de plin de moarte încât știu că putem avea un copil nemuritor
beau trăscău din talpa piciorului mersul meu pe genunchi în cârciuma din antecamera morții mă îmbăt atât de plenar încât stelele își pierd echilibrul și emigrează toate între degetele tale râzînd la picioare așa mi se schimonosește mie memoria primului tată cel care m-a gândit ultimul tată a murit sunt atâția tați între noi încât nu ne mai putem recunoaște
îmi fixez ace de siguranță pe pleoape și dacă ai să vii eu o să fiu cel cu ochii închiși deschide-mă ca pentru autopsie cheile de la casă le-am păstrat în în cuierul de coaste respiră-mi aerul și bea-mi vinul plătește-mi datoriile și du-mă în bahamas maldive sau seychelles ai adresa algelor mele preferate facem împachetări cu fum și organizăm înmormântări cochete
094.916
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Leonard Ancuta
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 428
- Citire
- 3 min
- Versuri
- 6
- Actualizat
Cum sa citezi
Leonard Ancuta. “arhipelaguri în asfințit.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/leonard-ancuta/poezie/1738181/arhipelaguri-in-asfintitComentarii (9)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ACîmi fixez ace de siguranță pe pleoape și dacă ai să vii eu o să fiu cel cu ochii închiși deschide-mă ca pentru autopsie cheile de la casă le-am păstrat în în cuierul de coaste respiră-mi aerul și bea-mi vinul plătește-mi datoriile și du-mă în bahamas maldive sau seychelles ai adresa algelor mele preferate facem împachetări cu fum și organizăm înmormântări cochete
iti ies foarte bine ironiile astea leo.
felicitari pentru stea
amical,
iti ies foarte bine ironiile astea leo.
felicitari pentru stea
amical,
0
LAAdela, am conceput acest text pe reteta unui sandvich - eu intre doua orizonturi. este intr-adevar o radiografie si este chiar amanuntita pe alocuri, insa te deruteaza probail cele doua planuri uman/divin intre ma zbat ca un peste. multumesc pentru stea inseamna enorm pentru mine faptul ca ti-a placut scrierea.
Alberto iti multumesc si tie pentru aprecieri.
Alberto iti multumesc si tie pentru aprecieri.
0
CGdirect la tinta, prin \"arhipelaguri în asfințit\", batrane tragator.
superb \"plămânii mei trosnesc ca un arhipelag de corali sunt atât de plin de moarte încât știu că putem avea un copil nemuritor\".
felicitari.
cu respect, Cornel Stefan Ghica
superb \"plămânii mei trosnesc ca un arhipelag de corali sunt atât de plin de moarte încât știu că putem avea un copil nemuritor\".
felicitari.
cu respect, Cornel Stefan Ghica
0
LAca si cum isi tine respiratia. de asemenea viata trebui sa o insufle in exterior facand sa infloreasca a doua oara piersicii toamna sau dand viata unui catelus de plus. mai am pian sa ma apropii de asta insa fac eforturi. multam, cornel, de apreciere.
0
MMam citit snur de vreo cateva ori. mi-a placut foarte mult strofa a patra [ce scurta e in raport cu celelalte!...o sclipire seducatoare ca un fulger inainte sa se auda tunetul]. de obicei, oan, ciu, fri, pamela vrea copii, dar, dupa cate vad, mai vor si altii, iar daca se vor a fi nemuritori, hm... ce miraj!
cred ca am o problema cu receptarea finalurilor din primele trei strofe. o sa trec usor pe la fiecare, sper sa nu fie cu banat :-) intai, „viteza unei ciuperci” m-a lasat un pic in aer. e vorba de viteza de intindere a ciupercii sau poate de altceva? ... apoi, cine este „te” din „te-as fi inhamat la o sanie”? e vorba de o desprindere, de o detasare de „omul care și-a pierdut...” pentru a privi mai bine in sine cum s-a intamplat intamplarea intamplatoare? sau altceva... asta inseamna ca frantura de neadevar poate fi un alt adevar. sau cum?... la sfarsitul celui de-al treilea, nu pricep asta: „nu m-am înecat niciodată cu tine”... inteleg ca este vorba de adresarea catre acelasi eu-tu-arhipelag... dar nu vad sensul. :D inecat impreuna in apa? inecat fiindca celalalt era apa, a vrut sa bea si s-a inecat? inecat fiindca celaltalt era peshte, a vrut sa manance si s-a inecat cu osul de peshte? :-) scuze... pe urma cand spui „putem”, constructia lui „tu” pana in acest punct pare sa ia brusc alt contur, feminin, desi pare a fi doar o alta iluzie, care dispare la fel de repede cum a aparut. pe urma in a cincea strofa, in „noi” „tu” este un tata. joaca bine „tu” asta. la final mi se face mila de el: ba ar fi fost bun de inhamat la sanie, ba asteapta sa vada nu stiu ce minune, ba joaca rol de gardian de inchisoare, ba ar putea pune umarul sau altceva la cresterea natalitatii in tagma nemuritorilor, ba plateste biletul spre seychelles [numai dus, ca atata are tu in cont]. ma uit in urma si vad ca mi-a placut, dar am ramas cu o multime de nelamuriri.
cred ca am o problema cu receptarea finalurilor din primele trei strofe. o sa trec usor pe la fiecare, sper sa nu fie cu banat :-) intai, „viteza unei ciuperci” m-a lasat un pic in aer. e vorba de viteza de intindere a ciupercii sau poate de altceva? ... apoi, cine este „te” din „te-as fi inhamat la o sanie”? e vorba de o desprindere, de o detasare de „omul care și-a pierdut...” pentru a privi mai bine in sine cum s-a intamplat intamplarea intamplatoare? sau altceva... asta inseamna ca frantura de neadevar poate fi un alt adevar. sau cum?... la sfarsitul celui de-al treilea, nu pricep asta: „nu m-am înecat niciodată cu tine”... inteleg ca este vorba de adresarea catre acelasi eu-tu-arhipelag... dar nu vad sensul. :D inecat impreuna in apa? inecat fiindca celalalt era apa, a vrut sa bea si s-a inecat? inecat fiindca celaltalt era peshte, a vrut sa manance si s-a inecat cu osul de peshte? :-) scuze... pe urma cand spui „putem”, constructia lui „tu” pana in acest punct pare sa ia brusc alt contur, feminin, desi pare a fi doar o alta iluzie, care dispare la fel de repede cum a aparut. pe urma in a cincea strofa, in „noi” „tu” este un tata. joaca bine „tu” asta. la final mi se face mila de el: ba ar fi fost bun de inhamat la sanie, ba asteapta sa vada nu stiu ce minune, ba joaca rol de gardian de inchisoare, ba ar putea pune umarul sau altceva la cresterea natalitatii in tagma nemuritorilor, ba plateste biletul spre seychelles [numai dus, ca atata are tu in cont]. ma uit in urma si vad ca mi-a placut, dar am ramas cu o multime de nelamuriri.
0
LA Monica, asa cum spuneam si intr-un comm anterior, acest tu are dubla valenta... am creat un tu mai ambiguu fiindca uneori acest tu este real palpabil, pamantean, si apoi este un alt tu transcendent, un tu care sta dincolo de mine si catre care aspir. sigur de aici vin nelamuririle tale...
0
AB Cu sufletul la gură am citit fără să respir, nu fac decât să admir cum se vede poezia în textul tău înstelat.
...și în Cuba, că nu-i rău nici acolo, lipsesc insule dar eu zic că merge.
...și în Cuba, că nu-i rău nici acolo, lipsesc insule dar eu zic că merge.
0
LAnicaieri nu e mai bine decat acolo unde esti iubit. oricat ar fi de frumoase destinatiile exotice, tot acolo unde sunt cei dragi e mai placut. asa sunt si arhipelagurile mele, sunt evadari catre locul unde cineva are suficient timp si spatiu sa ma poata consuma in intregime si pe indelete.
0
voi adăuga o stea, deși, recunosc, mă depășește, nu sunt în stare de un comentariu elaborat.
Adela