adriana barceanu
Verificat@adriana-barceanu
Poezia mea nu este în metastază
Dar poezia e interesantă. Cred că și Iisus e sătul să fie vândut....dacă îmi aduc aminte așa a început totul. Adică impresariatul artistic are rădăcini în religie. Și totuși pornografia, vulgaritatea, mizeria, și alte calități umane sunt în oarecare măsură posibilități artistice. Hmm, fariseismul și apărători religie îmi sunt încă greu de deosebit, iar textul tău pe acolo vine să ne atragă atenția.
Pe textul:
„câțiva dumnezei și vreo 2 iisuși" de Albert Cătănuș
Și n-am spus că nu e deștept, doar că mă faci să râd, tu și nu tipul care e, zic io foarte deștept.
fa cititorul sa inteleaga ca nu e o chestie aparuta ieri, cam asta era ideea.
Pe textul:
„Michael Crichton și sfera puterii absolute" de Fluerașu Petre
„Cărțile lui Michael Crichton se bazează pe o fundație științifică autentică, iar informațiile transmise de autorul american sunt valoroase, oferind puncte de plecare în numeroase domenii” – probabil în încălzirea globală=))
Pe textul:
„Michael Crichton și sfera puterii absolute" de Fluerașu Petre
„...nu există tristeți mortale
doar cîteva bucurii nerezonabile”. Dar există doar opinii și diferențe de opinii.
Mai trec.
Pe textul:
„iubesc să suspin e ca un leșin divin" de George Asztalos
mi-a plăcut, mă identific:) uite și un zâmbet de la mine.
Spiritualule!!!
Și clona teroristă te terorizează des? Sau are doar momente. Eu sper să-ți dăruiască id.
Felicitările mele.
Pe textul:
„clona_terorista" de dorin cozan
Mă gândesc ce meserie poate avea un om care râde în fața unei curți nelocuite. Trebuie să fie o meserie tare frumoasă
Pe textul:
„confesiune" de Valeriu Sofronie
Aveam frică de atelier, până am citit textul acesta.
Apreciez forma de încurajare, deși la momentul când acest text a fost postat pe site nu știam cine sunteți.
Vă citesc
cu respect
Pe textul:
„Eseul" de Radu Herinean
De îmbunătățit„punctele cardinale
încarnate în păsări”
„vrăjitorii negri cu oase albe
și
vrăjitorii albi fără oase”
aș zice de basm, frumos.
Pe textul:
„patru clipe și o amfibie" de ștefan ciobanu
Se întâmplă doar...
Ai scris din înăuntru spre afară, așa am simțit eu..
Trist, foarte trist și dezamăgit, poate puțin și revoltat...ca o oboseală.
Mi-a plăcut prea mult
„nici să mai continuăm poezia zilelor noastre / în două cuvinte
scrise fără înțeles / trăite
în linii diferite”
Pe textul:
„nu vreau să mai văd ziua de mâine / rănită" de Cornel Ghica
Uite, ca să te împac mi-a plăcut rima dintre târziu și viu. Titlul e iar interesant. Probabil după ce ați mușcat din lună... a rămas un inel. Uff asta era din alt poem. Uite vezi, ți le și țin minte.
Pe textul:
„orice inel a fost la început o sferă" de ștefan ciobanu
Ai un typo,-am răs atunci
restul se poate încadra în poezia naivă...
” trupurile noastre
pe jumătate dezvelite”
„oamenii și semenii
erau în casele lor”
tu chiar nu ai impresia că ai mai citit chestia asta de cel puțin o mie de ori?
Pe textul:
„orice inel a fost la început o sferă" de ștefan ciobanu
De ce e forțată, pentru că ploaia și iarba și luna sunt epuizate…
Singurul vers care stă în picioare e « cred că voi atinge tavanul...”
Care nici ăsta nu e formidabil.
ps
Linkul nu e la un text propriu... lipsa mea de caracter e discutabilă.
Noapte bună.
Pe textul:
„nimeni nu știe ce și cum" de ștefan ciobanu
http://www.poezie.ro/index.php/article/1739917/index.html
Pe textul:
„nimeni nu știe ce și cum" de ștefan ciobanu
\"până când iarba nu va mai crește\"...
aici cred eu ca e vorba de inertie, nu?
se poate continua, dar ... mai bine scriu o poezie
Pe textul:
„nimeni nu știe ce și cum" de ștefan ciobanu
Memorabil. Uneori așa suntem
Pe textul:
„Ways and Means" de alice drogoreanu
Totuși la dv. în poezie e un vis frumos..
„sentimentele unde” asta mi-a plăcut... dublul sensului „unde”.
Pe textul:
„Sub tăcere" de Ioan-Mircea Popovici
„timpul se expiră” aici nu prea sunt de acord cu forma, nu e stilul tău să personifici concepte, dar poate e o greșeală. Sau poate „timpul se inspiră-expiră” așa e mai consumabil.
Pe textul:
„lucruri mărunte" de Albert Cătănuș
Pentru unii simplitatea nu poate fi mai simplă, să nu te oprești și forma las-o să curgă, niciodată invers.
„între două lumi mai era orez cu lapte și dulceață de vișine” cât de greu ar putea să fie să înțelg... și totuși nu e.
„roua îmi scânteiază pe piele”, și parcă uneori n-aș vrea să se usuce.
Nu încerca să-i faci pe alții să înțeleagă, au crescut între ziduri de beton, nu e vina lor.
Numai să nu te oprești din ceea ce simți. Unui poet îi stă bine să strige.
Pe textul:
„sabaca" de Leonard Ancuta
Păi rimă dar totuși și ritm...
Adică sunt versuri plăcute dar atât de forțate....
Pe textul:
„Fără tine..." de Biriuc Otilia
De îmbunătățitProbabil medicii trec un test de coeficient:)
aveti un typo la \"Coefientul de inteligență\" ?
Pe textul:
„\'zgura presei!" de Adrian Firica
