nu vreau să mai văd ziua de mâine / rănită

Se întâmplă doar...
Ai scris din înăuntru spre afară, așa am simțit eu..
Trist, foarte trist și dezamăgit, poate puțin și revoltat...ca o oboseală.
Mi-a plăcut prea mult

„nici să mai continuăm poezia zilelor noastre / în două cuvinte
scrise fără înțeles / trăite
în linii diferite”

Stefane, stii bine ca ce-i bun si frumos nu are nevoie de cuvinte. Eu, cel care sting stelele cu trestia, cand voi sti sa pun o stea galbena, aceasta amaraciune fericita a ta va avea prima mea stea galbena. Meriti o constelatie. De la mine ai chiar \"steaua dubla\" Algor si Mizar

se simte până aici la mine intensitatea acestui text, nu am trecut pe aici doar pentru a lăsa un \"LA mulți ani!\" sincer pentru ziua ta de naștere care a fost ieri ci și adusă de vocea ta de aici care m-a impresionat

salut

Într-adevăr, e o poezie impresionantă, chiar dacă nu sunt de acord cu unele idei ale textului, dar le respect. Mi-a plăcut mai mult strofa a treia, la care am rezonat.
Pentru Yannelis: dacă nu este cumva o glumă și ai nivel 120, steaua o poți acorda pentru texte pe care le consideri foarte bune. E simplu: în stânga dreptunghiului pentru \"Trimite!\", dai click pe cerculețul gol dinainte de + și apoi pe \"Trimite!\"
Cu stimă,
Pașa

adriana,

am scris destul de incordat, dupa o zi nu prea reusita, obositoare (as spune). o zi din care am inteles ca nu exista multe lucruri pe lumea asta, esente care (altadat\')erau valori... erau principii...
ma bucur ca ti-a placut. sper sa treci cu bine de neplacutul moment care s-a creat (artificial) si sa continui sa scrii. e o rugaminte.

yannelis,

prefer, in locul galbejitelor stele, o prezenta agreabila si-un spirit liber; prefer commurile tale si critica constructiva (benefica ambelor parti).
sunt onorat de prezenta ta si de Algorul si Mizarul daruit (la dublu).

va multumesc pentru trecere si pentru citire

cu stima, Cornel Stefan Ghica

vecina,

tu stii cel mai bine. tristetea mea a pe-trecut si dincolo de spatiul meu intim.
linistitoarea ta liniste a reusit sa ma linisteasca.

george,

intotdeauna prezenta ta imi da incredere. de fiecare data esti langa poeziile mele care ma pot re-prezenta. orice com al tau, prin fiecare cuvant exprimat, ma determina sa trec mai departe, cu un usor sentiment al reusitei.
multam de sustinere, prietene.

va multumesc pentru trecere si pentru citire.

cu stima, Cornel Stefan Ghica

construit liber, poemul tradeaza dorinta poetului de regasire de sine intr-o lume devenita \"lume ca tot\";
o lume in care fiintarea umana trece dincolo de \"noroaie\", \"rani\", \"dureri\", \"umilinte\", toate acestea aflate \"pre-lungă negăsire\" dar necesare fiind unei posibile vindecari morale
aprecieri, amalia
ps. la multi ani

Poate prea adanca trairea , aproape ca un vis.
Prea sumbra si amara senzatie imi lasa-n gura poemul...
Dar nu pot sa-l critic! N-as avea ce spune! N-am ce sa-i reprosez!

Doamna Amalia,

nu stiu daca mai pot (sau mai vreau) sa ma vindec, dar nu-mi (mai) doresc zile si orizonturi ranite aiurea intr-un destin stigmatizat din scripte divine, ca-ntr-o pomenire de nesanse potolite si exceptii cu sansa bagandu-se printre randuri si puncte... si puncte...traind fericirea ca pe-o solutie necesara vindecarii.
pana la urma (noi) nu traim, ci doar intelegem ce-am putea trai.

onorat de vizita.

ioana,

e un vis urat (nu prea adnac, dar urat) si zgomotos. un zgomot care-ti lasa in gura un poem sa-l scuipi intr-o amareala dumnezeiasca.

imi pare bine de cunostinta.

va multumesc pentru trecere si pentru citire.

cu stima, Cornel Stefan Ghica