omul din mine nu mă cunoaște

Un poem alert, nevrotic, al introspecției, al auto-psihanalizării, al exorcizării angoaselor și depresiilor. Un poem ca o tragere de sine din sine, spre altceva, cu durere și sfâșiere:
\"încă îți mai auzi sângele
încă nu s-a terminat
mai poți să jupoi pielea din palme
să-ți tocești tălpile până la os\"
Versurile au o vehemență cromatică de remarcat. Cu amiciție,

P.S.Vezi \"tăplile\"! Eu am făcut corectura.

tu alergi printre oameni pe contrasens
nu e tot, asta nu e tot
încă îți mai auzi sângele
încă nu s-a terminat

nu crezi. pișcătura din inimă . un atac
o mie de furnici
stop, pentru toate vorbele

Ori nu am mai citit de mult o poezie bună, ori nu am mai rezonat de mult cu niște versuri sfâșietoare, ori s-a trezit acum omul din mine care nu mă cunoaște... ceva s-a întâmplat cu mine după ce am citit poezia ta. Nu știu dacă bine sau rău, poate ceva între bine și rău, dar îți mulțumesc pentru el.

un super poem, chestia cu \"auzi sangele curgand prin tine\" e un vers memorabil. adriana, scrii din ce in ce mai bine. si cred ca toti ne spunem rugaciunea in gand, de teama ca devenim frivoli, parerea mea.
foarte amical, ca de obicei

că mi-a plăcut prin ritmul alert și starea de agitație pe care, paradoxal, o transmite.
Dar există câteva poticneli în text, generate de repetițiile ici-colo forțate și versurile scurte pline de verbe.

Majusculele lui \'STAI\' m-au speriat. Iar ăsta poate fi un lucru rău sau un lucru bun. Depinde de tine.

Bună construcția finalului.

poemul este alert, nevrotic, se grabeste sa spuna tot... e oarecum senzatia transmisa de ceea ce se intampla in jurul meu, sau asa e perceputa...

ceea ce ma inspaimanta insa este rezonanta acestui poem.
va multumesc tuturor pentru comentarii, nu ma asteptam la o astfel de emanatie.

Dana, acel STAI neurmat de semne de punctuatie lasa cititorul sa\'si aleaga singur ce va urma. eu l\'am dorit o pauza, un moment de relax si apoi viata continua in acelasi ritm, poate chiar mult mai dens.

Adriana

Am văzut aici o viață turnată în alte tipare, populată cu nulități care fac din nemișcare și inerție “stări absente”, iar fericirea o fumează până la muc, inhalând fumul nefericirii.
Ai vrea să te retragi total în interior, iar în exterior să rămână nimicul travestit în piele discutând cu nimeni.

acea singuratate care sfasie, care sfarseste... cred eu ca omul din mine e cu totul altcineva..

Razvan, multumesc de semn

Adriana