Testament

Și eu unde ți-e vrerea
Aș vrea pe veci să fiu:
Ne pună-n încăperea
Aceluiași sicriu...

pe veci, presupun...
În contextul gâlcevei epigramiștilor, cred că e o provocare: Iată, poeții pot scrie epigrame bune, se așteaptă replica epigramiștilor :)

Nelu Gârda are dreptate, iată că și neepigramiștii pot scrie epigrame bune. Totuși, n-ar fi mai bine "pe veci" decât "de veci"?

Și o replică la moment.

"În criptă-aș vrea să fiu cu tine"
Îi spune-n șoaptă muribundul
"Dar, toți o știu, mori după mine
Și-o să-mi arăți, în veci, doar fundul."

Epigramistilor, multam! Mie imi place de voi, ca sinteti oameni de viata si veseli, asa ca o sa mai comit si eu cite una, sa nu dati prea tare cu pietre!

Eu Mitru sunt îngândurat,
Și-o întrebare o să-mi scape:
Tu vrei sicriu antifonat,
C-o fi și soacra pe aproape?

Iubirea mea, tu știi prea bine:
Dintr-un amor adevărat,
Eu țin să dorm de veci cu tine.
Dar vreau coșciug antifonat.
AS

Răspunsul soției

Cum traiu-i deteriorat,
Să nu-ți provoc dezamăgiri,
De vrei sicriu antifonat
Să te grăbești... că vin scumpiri!

Dan-T

P.S. D-lor, dar de aritmia din versul 2 nu suflă nimeni nicio vorbă?