adrian pop

numai bulangii pot sa fie
spun asta cu invidie si admiratie
(zise un \"melc balos si fara potenta\")

nu-mi pare deloc proasta poezia

introducerea/explicatia nu o pot lega de nimic si tesxtul nu este despre kress, adoratie, dragon, fata si negustor
imi pare mai curind un artificiu, un fel de exercitiu stilistic, paradoxal si lipsit de importanta
in mod ciudat (si abosolut curios) poezia nu ar fi completa/intreaga, fara partea aia

este un risc asumat, ca sa ma explic banal

as putea sa dezvolt o teorie despre condensare versus labartare, despre esenta versus superficial, dar as parea, pe linga arogant si caraghios
ma rezum sa exprim dubiul in ceea ce priveste caracterul necesar generalizant al unui text
pina la un punct asa este si cu cit mai mult ne indentificam in experiente, circusmtante, personaje, intimplari cu atit mai bine pentru succesul textului respectiv
dar de la acel punct diferenta o face unicitatea, irepetabilul
mai simplu spus ce are acel autor diferit, intim si aproape de neimpartasit - il poti sesiza dar nu poti explica prea bine; pe mine asta ma intereseaza (probabil inconstient)

mersi pentru sinceritate

ciudata poezia asta
se ridica ceata o data cu sfirsitul dar tot ramine un semn de intrebare : esti obiectul amuzamentului sau toata constructia asta, aparent aiuristica, stilul asta eclectic, jocul cu rima, poticnelile deliberate au un scos si spun de fapt ceva
haosul asta are, pina la urma, un scos - haosul
si de la un punct este echivalentul ordinii
sau despre raspunsuri cautate neconventional acolo unde nu s-au pus intrebari
ori veto mortii (lor)


(interesanta fascinatia asta pentru cuvinte rare, ciudate - aici, de ex. aclamideu)

acum am vazut comentariul tau (fiind acesta in offtopic, nu pe buna dreptate, as spune, pina la urma este cei ai vazut tu in aceasta poezie)deci acum iti raspund:

poezia asta nu este un manifest \"politic\"
este, cel mult, unul literar, un fel de \"ars poetica\" daca vrei, in cheie ludica
tot ce spui tu pare, sau chiar este, just, dar aici vorbeam despre altceva

ai putea spune, dupa ce ai citit poezia, la sfirsit, \"as putea numi asta dragoste\"

minus \"pletele tirfei\" - o poezie care mi-a placut, una care spune ceva si cu un final in care doza de ambiguitate este cea care trebuie sa fie
un cerc care se inchide, deschizindu-se in acelasi timp
asta daca finalul este moartea
daca-i sfirsitul iubirii, tot asa

permite-mi sa cred ca stiu mai bine decit tine cit si pina unde trebuia sa intinda textul asta
faptul ca afirmi \"am indoieli ca acest text trebuia sa se intinda mai mult de \"si nu am mai vazut-o niciodata\" ma face sa cred ca nu ai inteles nimic din textul asta
ciclul se incheie exact la ultimul punct
cum si viata lui andrei tot acolo se termina...ca tu vrei sa-l inchei unde zici, nicio problema, dar in cazul asta putem discuta despre alt text nu despre asta

in alta ordine de idei, apreciez o parere sincera la un text
poti sa dai de pamint cu el daca ai chef, prea putin importa
la fel cum poate sa nu iti placa si sa exprimi asta la modul cel mai categoric
dar daca doresti sa discuti pe marginea unui text, trebuie putin mai mult decit \"eu cred ca ar trebui sa se incheie la...\" sau \"este prea tehnic\"
pentru ca la prima afirmatie iti raspund ca se incheie unde vreau eu sa se incheie iar la o a doua o sa-ti cer argumente
ce vrei sa spui de fapt cind spui \"preocupare spre tehnica este prea vizibila\"?
care-i tehnica folosita si de unde-i atit de vizibil ca a exista o preocupare pentru?
si daca-i asa de ce ar fi rau asta?

evident intrebarile astea-s retorice
iar eu, la fel de evident, vorbesc singur - daca nu ai reusit sa intelegi un text simplu (macar unul dintre planuri, ala banal in care-i cit se poate de evident ca \"miza\" a fost sa descriu o viata de om) ce obiectii poti sa emiti in raport cu textul?
evident aporii de genu\' \"autorul refuza sa isi dea masura\" sau \"este evidenta preocuparea spre tehnica este evidenta\"

scuza-mi franchetea, am fost cit se poate de politicos cu tine in primul raspuns
dar, la fel de sincer si fara ranchiuna, nu imi plac deloc cei care imi spun cum ar trebui sa scriu
si ca sa nu intelegi gresit, ma repet - daca nu iti plac esti liber sa dai cu textele mele de pamint, dar, amice, textul asta l-am scris eu, nu tu
si l-am scris exact cum am avut eu chef sa-l scriu

nimeni nici o explicatie
am spus ce cred despre acest text si atit


btw, este adrian nu andrei
faptul ca nu suporti critica nu justifica pocirea numelui

nimic in textul asta

un limbaj aglomerat, pe care nu stii de unde sa-l iei, neologisme linga arhaisme (sfada si convertesc)

o constructie deficitara care ma irita

sintagme cliseistice (sau aberante, \"oameni fara dumnezei\" - nu exista asta si nici de dragul unei poezii nu o pot accepta, ar mai fi mers daca s-ar fi spus \"om fara dumnezei\"; o pun in relatie cu ce se incearca acolo si nu vad altceva decit o fortare de dragul efectului - in urma amantilor care se cearta ramin \"cladiri de-o viata\" [nefericita si aceasta asociere], povesti, regrete si oameni punct; este suficient de confuz si asa

fortati de dragul ritmului (cea in loc de acea)

o idee incleiata (ce vor de fapt acesti amanti, dupa ce se cearta si distrug tot in jur, \"orbecaiesc dupa iubire\" dar se \"leapada de iertare\")

este, de fapt, o compunere plata, anosta, ridicola si daca exceleaza prin ceva, exceleaza prin elogiul involuntar pe care-l face limbajului de lemn, pompos, sforaitor
cu siguranta nu mi-as fi pierdut 15 minute citindu-l si comentindu-l daca nu as fi realizat cit de mare este deserviciul pe care il face acestui gen de demers artistic
dincolo de acestea, nu pot sa nu remarc (absolut dezamagit de amatorismul si superficialitate de care autorul da dovada)) mutilarea grotesca a limbii romane

citeva exemple

...\"ne permitem în acest material a alege...ca și cum am fi fost teleportați\" (ce-i asa, alegere teleportata?)

vorbiti despre personficarea, intr-un tablou, a copilărie, maturitatii și bătrâneții - imediat dupa aceea spuneti ca tabloul are drept idee centrala...viata perpetua

\"Tema din „Dedal și Icar” l-a luat\"

vorbind despre icar si dedal spuneti ca au scapat din ...robie (acestia nu au fost niciodata in robie)

\"Ludovic al XIV-lea, ce are expusă aici și o statuie ecvestră neagră\" (se intelege ca louie a sculptat si a expus o statuie)

\"În planul întâi, degajat de ceilalți și deasupra tuturor e redată figura Regelui Soare, călare pe un cal alb\" (degajat nu are determinare, iar cuvintul este prost folosit; fraza in sine este inepta, nici nu merita sa analizezi ce-i gresit in ea)

\"Pictorul Claude Lorrain s-a consacrat doar peisagisticii. Aceasta ne prezintă un sensibil gânditor și poet al naturii\" (peisagistica ni-l prezinta, deci, pe claude)

\"Ruinele maiestoase contopite cu natura vie înconjurătoare stau martore inexorabilei perisabilități a oricărei lucrări umane. Ele sunt efemere...\" (cine-i efemer aici, ruina sau lucrarea umana? sau poate perisabilitatea)


\"Intoleranța, profunda alienare a celor de confesiuni diferite, erau lege pentru secolul 17\" (de unde si pina unde?)

\"...atinge culmile înțelepciunii și umanismului Iluminismului.\" (confuzie generata de proasta gestionare a sintagmei \"umanismul Iluminismului\")

\"Pictura din urmă nu are acțiune, ci doar atmosferă\" (ce pictura are actiune?)

\"Spălatul rufelor, al vaselor, curățatul legumelor, ca lucruri vulgare, își află noblețea în pictură\" (ineptie generata de fortarea termenului \"noblete\")

\"Cu o ușurință tipic franceză\" (ce-i asta, usurinta franceza si cu ce-i diferita de usurinta indoneziana sau de \"imposibila usuratate a fiintei umane\"? \" oricum, aceasta ar fi trebuit sa fie frantuzeasca)

\"Dezvoltarea clasicismului în colecțiile Ermitajului se manifestă...\" (in ce directia a fost dezvoltat clasicismul?)

\"Specialiștii consideră această statuie ca un model strălucit de art nouveau, multe din trăsăturile căreia regăsindu-se în arta revoluției franceze\" (no comment, dar un final care, vorba aia, face toti banii)

nu stiu daca-i evident sau nu
presupun ca m-am gindit la eternitatea gravurilor
habar nu am daca stii dar moartea a fost un subiect important pentru bruegel
cind am spus ca s-a mutat in alta batrinete m-am gindit la transmigratie, la un fel de ciclu din care moartea-i exclusa de fiecare data
altfel spus, nu atit de poetic dar asta-i permis, moartea pleaca (se muta) de fiecare data cind iubit
mersi

cristina
da, trebuie sa existe o limita, chiar daca unii o forteaza brutal sau chiar o anuleaza

oana
da, exact despre asta-i vorba desi eu nu as numi-o chiar evolutie
nu trebuie sa fii un bun istoric sau sociolog ca sa realizezi odata poezia era un stil de viata iar acum este o indeletnicire practicata de prea multi si apreciata de prea putini
mersi

nici eu nu stiu exact ce-i asta, si-i valabil cu tot ce scriu, si-n pofida aparentelor ma intereseza prea putin
ma mai umflu eu in pene si-mi dau cu presupusul despre poezie dar adevaru-i ca nici eu nici altcineva nu stim ce-i aia (dincolo de abstractul unor definitii)
ce stiu sigur, si o stiu pentru ca o simt si nu o pot explica prea bine, este ca-s pe drumul bun (ala-i cel care te duce exact unde ai tu chef sa te duca un drum)

de ce asa?
pentru ca manifest intoleranta (in ultima vreme acuta) la artificii, metaforizari excesive, pretiozitati, bla, bla
cred ca sensibilitatea umana a suferit mutatii de-a lungul istoriei
altele sint mecanismele care o declanseaza, altele-s mijloacele de a ajunge la ea
din pacate mare parte a liricii moderne este opaca la aceste mutatii
se adreseaza in continuare acelui simbure de persistenta, un fel de subconstient comun al sensibilitatii

in rezumat, \"mertan, scund rau si obsedat sexual\" pot sa fie exagerari sau pot sa fie parte integranta si necesara a textului, in functie de gustul sau afinitatea cititorului
cel putin mertanu\' ala mi-a fost scos pe nas de multa lume
din punctul meu de vedere rolul lui este cit se poate de banal - permite, unui individ al acestui timp, accesul la profunzimea lumii lui bruegel, cel pe care eu l-am inchipuit ca exilind chiar moartea (dintr-un anumit punct de vedere chiar a facut-o)
cam asta-i - aceesul la poezie, in ultima instanta, trebuie facilitat pina si unui mic si obsedat sexual maimutoi
cam asta se intimpla acum - olaritul (de ex) a disparut ori este pe cale de disparitie, bruegel inca nu
de aia in demersul de a-l cunoaste uneori este importat mertanu\'

cel putin asa vad eu poezia asta, cum foarte bine ai remarcat nu scriu poezii, ma joc uneori cu ele
si dupa ce se intimpla asta, nu-s decit un cititor oarecare

foarte multumit ca invat @ ma perfectionez continuu pe acest site
spre exemplu, azi am invatat, si mi-am notat in carnetel, ca un amarit de typo (cred ca asa se numeste atunci cind uiti o litera intr-un cuvint) este de fapt o eroare gramaticala

am citit de vreo doua ori textul si inca o data (cu mare atentie) dupa ce leonard semnala eroarea
si tot nu am vazut ca impiegatul a fost deposedat miseleste de un i
de unde rezulta ca nu agerimea-mi lipseste ci lupa

sper, totusi, ca andrei este doar atit cit este
asa pus la virgula cum ii sade bine oricarui papistas

mersi de lectura si semn

sugestii
rectificarile, evident, nu vi se permit decit in textele proprii

asa, de dragul discutiei, nu pentru ca nu as cunoaste natura subitului interes pentru un text semnat a.p (stim amandoi despre ce-i vorba, nu-i asa?) imi sugerati sa pun virgule in text, exact acolo unde stilul abordat impune absenta acestora sau sa scot citeva exact acolo unde s-a dorit o melodicitate anume?

pai cum sa va raspund, altfel decit (tot) printr-o \"rectificare\":
incercati sa nu cititi un autor sub impulsul resentimentului
de fapt incercati sa cititi un text, nu un autor
asta daca sinteti interesat de acel text

(puteam sa va spun si ca, spre exemplu, dupa o propozitie se pune punct [eventual al semn] sau ca o propozitie incepe cu majuscula, sau ca in mijlocul unei fraze nu se transcriu cu majuscule decit numele proprii, sau ca dialogurile-s indicate printr-un semn specific, etc, etc, etc, dar, cu siguranta, stiti deja toate acestea)





(nu ma mai surprind de mult timp manevrele astea, dar ma amuza intotdeauna)

foarte vizuale poeziile tale
in principiu nu am nevoie de imagini in poezie
nici nu as putea spune ca-mi displac atunci cind imaginile-s clare, de impact
dar uite ca aici imaginea-i ceva secundar un adaos lumii pe care o creezi
una foarte personalizata, as spune unica - unde unic inseamna amprenta personala

altceva, in poezia asta (si cred ca salveaza poezia de la a fi doar vizuala si atit) - ineditul unor constructii, momentul in care alegi sa le plasezi in text
(ultimul vers al primei strofe, de ex. - pina acolo lumea-i o chestie oarecare; dupa, intreaga perspectiva se schimba)

\"le voi așeza în formă de vulcan\" - cred ca supralicitezi aici
focul nu prea are nevoie de asa ceva

foarte buna poezia

\"aud povesti ghicite\" ?
dar \" aud sunete ce nu imi spun nimic\"?
daca nu se aude ce se intimpla in jur, cum pot fi legate intre ele fragmentele?

\"autoanchetarea idelor mele\" - stridenta sintagma (mai ales cind se asista neputincios la asa ceva)

sa iti impingi barbia cu podul palmei nu inseamna \"lupta violenta\"
nici sa te iei git
(astea-s gesturi tipice de cocosei care nu stiu \"mardeala\")

\"praful gri i-a impachetat in culoarea sa\" - griul este folosit de obicei pentru a desemna absenta culorii

etc, etc
plus o compunere stingace si jenanta
cel putin de aici asta se vede

exista o teorie, absolut gresita din punctul meu de vedere, care vehiculeaza ideea ca poezia nu are nevoie de logica sau, mai grav, ca isi poate permite orice
ar trebui sa incadrez acum conceptul \"logica\" - sa admitem ca se refera un minim de intelegere si coerenta
eu nu pot sa fiu de acord cu asa ceva, imi pare scuza poetilor slabi, a celor care vor sa spuna ceva dar habar nu au cum sa o faca sau a celor care isi inchipuie ca un manunchi de metafore, daca se poate cit mai traznite, inseamna poezie
asta-i facil, nu sa abordezi o poezie si din acest punct de vedere
si atentie, exista o diferenta intre abordarea exclusiv rationala, cum incerci tu sa sugerezi ca as face si cea care se vrea cit mai completa
eu apelez la logica doar atunci cind fortarea ei frizeaza absurdul sau penibilul
ca un poet, si mi s-a intimplat asta de foarte multe ori, inclusiv aici, imi arunca sub ochi un conglomerat de imagini si idei fundamental opuse si apoi imi imputa faptul ca n-am inteles, asta e, nu pot sa fiu convins atunci cind ma raportez sistematic si consecvent la un singur lucru - ce inseamna, pentru mine, literatura in general

altfel ma feresc sa dau sfaturi ori sa prezint opiniile personale drept adevaruri imuabile
da, stiu ca se poate, relativ usor, sa desfiintezi (aparent) orice text
tocmai de aceea evit sa o fac si nu asta-i scopul meu
pentru ca, in esenta si cu adevarat, un text se desfiinteaza intr-un singurul fel - din interior si de unul singur

finalul
si aici, nu aiic