Poezie
Fărădeliniștea
2 min lectură·
Mediu
Dacă dragostea m-ar obosi pe cît e de tare,
ar trebui să dorm minute în șir pe umărul tău
în fiecare zi. Dacă bucuria de-a te ști vie rodește,
va trîndăvi dragostea ghiftuită prin cămări!
Ne putem petrece oboseala împreună. Mă
înmoaie plînsul copiilor,
suferința din dragoste și somnul.
Te fericesc pentru ochii tăi privindu-te și mă rog
ca Dumnezeu să fie un fotograf bun!
Va vedea, astfel, că din cer atîrnă nori ca niște sîni. Din cer,
atîrnă sîni ofiliți, ca niște șosete pline cu pietricele.
.
Fărădeliniștea mea o vreau. Iar odihna
și pacea să le dai cui vei gîndi. Și să-mi zidești
casă vătuită pe dinăuntru. Din poarta casei,
deznădejdea să se audă ca un gîngurit de copil.
Din poarta casei, scrîșnetul dinților să se audă
ca un rîs cristalin. Căci vor trece mame
cu prunci și mamele vor spune acelora:
Iată, mult se bucură bărbatul femeii! Și nici
mamele nici pruncii nu se vor sminti. Voi ține,
astfel, sufletul gol dinaintea ta cum
aș ține de ceafă un pisoi ud înnebunit
după țîța mă-sii! Și copiii fărădeliniștii
vor mîngîia pisoiul și-l vor usca în prosoape moi.
Pisoiul va adormi sub soarele blînd
și nimeni nu se va sminti.
Iar eu voi adormi pe umărul tău
și nimic nu se va sminti.
035.975
0
\"Mă înmoaie plînsul copiilor,
suferința din dragoste și somnul\".
alegerea acestei \"liniști\" nu se poate face decât după o lungă tranziție poetică.
aleg această \"fărădeliniște\" pentru bucuria paradoxală care obosește.
rara