Poezie
Note personale despre umbră
1 min lectură·
Mediu
după aceea m-am gîndit ca voi muri într-o zi
că pașii mei o să tocească lemnul altei lumi și
poate sînt deja umbra femeii nebune care mă privește prin gard
m-am născut într-o zi cu ploaie și mama a țipat ca orice femeie
ca orice bărbat tata privea ușa închisă care-l trimitea în cercul aprig și fără lumină al mirajelor
a rămas acolo dar femeia nu dă viața decît o singură dată
apoi multe lucruri s-au întîmplat
sticla apei în care ne jucam s-a spart și vietățile miraculoase au dispărut prea repede din anotimpul numit primăvară
un imperiu haotic a dat lumii frica
din ulcele de pămînt făceam ziduri înalte între noi și veșnicie
toate visele mele dansau pe sînii copilelor cînd am plecat
într-o zi voi muri și umbra bărbatului care sînt mă va privi prin lemnul gardului
023.377
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- adrian pop
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 139
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
adrian pop. “Note personale despre umbră.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-pop-0024565/poezie/13987902/note-personale-despre-umbraComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
APeste un risc asumat, ca sa ma explic banal
as putea sa dezvolt o teorie despre condensare versus labartare, despre esenta versus superficial, dar as parea, pe linga arogant si caraghios
ma rezum sa exprim dubiul in ceea ce priveste caracterul necesar generalizant al unui text
pina la un punct asa este si cu cit mai mult ne indentificam in experiente, circusmtante, personaje, intimplari cu atit mai bine pentru succesul textului respectiv
dar de la acel punct diferenta o face unicitatea, irepetabilul
mai simplu spus ce are acel autor diferit, intim si aproape de neimpartasit - il poti sesiza dar nu poti explica prea bine; pe mine asta ma intereseaza (probabil inconstient)
mersi pentru sinceritate
as putea sa dezvolt o teorie despre condensare versus labartare, despre esenta versus superficial, dar as parea, pe linga arogant si caraghios
ma rezum sa exprim dubiul in ceea ce priveste caracterul necesar generalizant al unui text
pina la un punct asa este si cu cit mai mult ne indentificam in experiente, circusmtante, personaje, intimplari cu atit mai bine pentru succesul textului respectiv
dar de la acel punct diferenta o face unicitatea, irepetabilul
mai simplu spus ce are acel autor diferit, intim si aproape de neimpartasit - il poti sesiza dar nu poti explica prea bine; pe mine asta ma intereseaza (probabil inconstient)
mersi pentru sinceritate
0
în general, nu numai în acest text, încerci să feliezi portrete/ conjuncturi/ locuri; numai că această condensare nu ajută generalizarea; mai simplu spus, încerci să exprimi prea mult în prea puțin, ceea ce nu este deloc rău, numai că nu este atât de ușor de realizat/ receptat/ analizat; prin urmare, scrierea ta tinde să devină una elitistă sau chiar să se rateze din cauza acestui preaplin.
sper să nu fiu înțeles greșit, departe de a vrea să spun că nu îmi place (ce îmi place? de exemplu, maniera în care debutează textul: \"după aceea\", lucru care solicită pozitiv cititorul; sau \"retorica\" din jurul umbrelor personajelor), am vrut numai să atrag atenția asupra unui posibil risc (așa cum îl văd eu) la care îți expui voluntar scrierea.