adrian pop

[presupun ca [si]mie imi era adresata intrebarea]

pentru ca pasezi responsabilitatea asta altora si risti sa aluneci, pe nesimtite, spre o ipocrizie sociala greu de sesizat/controlat
nu-i nicio bucurie sa votezi in aceste timpuri, dar cu atit mai necesar este
parca eram condamnati sa alegem, de ce sa ne eschivam dupa cum ne taie capu'?

tocmai asta-i problema, scrii [tu zici ca-i poezie, eu nu te contrazic]nu faci

daca citesti mai atent comentariul meu [atent poate sa insemne si relaxat, nu-i cazul sa te imbatosezi] o sa constati ca reprosam, printre altele, lipsa de autenticitate, adica faptul ca se simte siguranta omului care sta la caldura si-i mobilizeaza pe cei protesteaza in frig
evident nu emit judecati de valoare aici, degeaba incearca vasile sa deturneze discutia spre o zona in care nu am de gind sa calc - nu te acuz, nu te judec pentru nimic, imi spun parerea despre textul propus


bun si-acum sa argumentez - unul dintre cele mai mari neajunsuri ale artei in general, ale poeziei in special, imi pare lipsa de autenticitate, complezenta care vorbeste despre orice; nu exista nimic solid intr-un astfel de text, nimic care sa ma apropie de textul insusi
daca vorbeai despre dragoste, sau despre ura, despre marmote sau chibrite, as fi luat discursul tau poetic drept unul valid [ai fi fost credibil, admitind ca ai cunoscut atit iubirea cit si ura, ai vazut marmotele si ai aprins chibrite] ; dar tu vorbesti despre revolta, revolutie, ordine sociala iar impresia mea este exact cea pe care am comunicat-o - o faci din siguranta apartamentului; anumite lucruri se fac nu se afirma; asta daca vrei sa fii credibil, autentic
din aceasta cauza discursul asta imi pare comparabil cu orice discurs al oricarui om politic, plin de idei frumoase dar gol in esenta

cam asta-i in mare, despre rolul patetismului si a sinceritatii, nu cred ca-i cazul sa ma pronunt acum, din raspunsul tau nu pot sa trag concluzia ca ai fi foarte interesat de feed back [iar cu vasile nu pot sa polemizez aici ca o mi se arunce imediat in cap caramida metaforica a off-topicului]

in concluzie, cea mai ridicola postura imi pare aia in care ajungi sa te comporti ca cei pe care, la o adica, i-ai linsa-n piata publica
iar in acest context, crede-ma, degeaba mai scrii poezie sociala [autentica sau nu] ai pierdut deja de mult

place lozinca de la final, care se potriveste ca oistea-n dricul vivacitatii si-al incremenirii
oricum, poa' sa fie viziunea pohetului care stie el ce legatura exista intre numita bubulina si diviziunea muncii dupa marx via engels
oricum, poezia "muruieste" - adica zugraveste foarte bine o atmosfera in care biserica pare sa fie la aceeasi distanta de centru' ca birtul
chiar daca nu pare
pe scurt, imi place textu' nu-mi place lozinca si nu-mi plac analizele virite pe git; din cauza ca, in ciuda aparentelor, nu putem ingurgita orice

stiu ce-mi place mai putin, tonul patetic, exagerat, sau contradictiile-n continut
inteleg, chiar daca ma mira asta, ca manualul micului anarhist prevede absenta de la vot si contemplatia melancolica [asociata pasivitatii] a revoltei de la '68, atunci pentru ce reprosul?
per total imi pare o poezie scrisa sub imperativul "modei de moment" si-al "implicarii-n social"
problema-i ca se simte lipsa autenticitatii
iar discursul este cel cunoscut - banal si usor sforaitor, cu nimic diferit de discursul celor incriminati

haioasa asta "dacă am aruncat cu borduri și pavaj
a fost pentru că am vrut să-ți arăt din ce și-au făcut case"

si eu imi doresc sa schimb lumea [incepind cu aia mica si personala] dar nu mi-a trecut prin cap niciodata sa le validez gestul celor care au dovedit ca nu sint nimic altceva decit, scuza-ma, chiar huligani
si nu sint neaparat huligani pentru asta, ci pentru ca s-au luat la harta cu niste amariti ca ei - jandarmii; intre timp aia de care vorbesti la-nceputul textului is la fel, bine mersi si fac pariu ca se amuza naprasnic

onesta si, mai ales, centrata pe subiect [in cazul de fata poetul medeea iancu] nu pe dorinta criticului de-a epata, de-a slefui un limbaj si-o atitudine la limita tupeului si-a ridicolului
rezultatul nu poate fi decit unul de impact - un text cursiv, bine structurat, obiectiv cu mici esantioane de originalite auctoriala
sint de apreciat tendinta autorului de-a iesi din canoanele prafuite ale acestui gen de critica si, chiar, umorul
pina la urma se uita, prea des, unul dintre scopurile literaturii - placerea/ bucuria lecturii, pur si simplu

de citit, cu aceeasi topica bizara - dovada de amatorism si emfaza, cu aceleasi insersii lirice absolut nefericite, si acest articol-cronica dar altceva ma intereseaza de data asta
am remarcat un fenomen dubios in practica cronicilor, recenziilor - toate criticile sint preponderent laudative, toti autorii talentati, toate textele/poeziile macar foarte bune; nu exista caderi, mici derapaje, minusuri, texte mai putin inspirate, poezii mai slabute - ai senzatia, citind aceste articole [si nu ma refer aici doar la caragiu] ca traim intr-o tara a talentului in plina expansiune, a geniilor care ies din gaoace si ne fericesc cu mana lor cereasca
motiv pentru care imi permit si eu sa exprim un vot de blam in raport cu aceasta lipsa de profesionalism -pina la urma- si cu aceasta nefericita impotenta critica
pe andrei zbirbea, cu siguranta, l-ar fi ajutat mai mult o privire obiectiva si compententa asupra acestui volum

silviu, imi place cum suna, ce mai conteaza tinta daca simti bubuitura ? :)

vasile, n-as fi putut sa o spun mai bine, dar, evident, nu ma mira asta; in schimb ma bucura, iti dai seama ca-n acest context, nu-s inca obisnuit cu "perceptia corecta" [daca o fi existind asa ceva] cu "intelegereaa" sau "toleranta"

cred ca toate la un loc [ma refer la aspectele favorizante] plus faptul ca nu cred in "celebrul" "muzica inainte de toate"; asta desi-l inteleg pe verlaine, poezia era necesar sa fie muzicala atunci, era un fel de simpatie/raliere la teoria anticilor care l-au inchipui orb pe homer exact, poate, din acest motiv, pentru a sugera ca poezia trebuie sa fie auditiva, nu vizuala; dupa cum am spus, eu nu cred in asta, cred ca, intre timp, poezia a inteles unde-i este locul, a inteles ca nu trebuie, si nici nu poate, sa concureze muzica - ramine, prin urmare, ideea, cuvintul, textul scris, care trebuie sa spuna ceva, nu sa preia din "atributiile" altor arte
[imi place titlul primului comentariu si am inteles ce ai vrut sa spui]

martian, sint trei nume alaturi de care numele meu nu va sta niciodata; totusi, lacomia si orgoliul meu se bucura pentru ca, fie si pentru un moment, acest text a amintit cuiva de ei

va multumesc

mi-a placut fragmentul asta
pe tot parcursul lecturii am avut o ciudata senzatie de artificial, parca te-ai fi chinuit din rasputeri sa fii convingator, credibil, stiind in acelasi timp ca nu se poate
controlul frazei denota un oarecare amatorism, o nesiguranta evidenta
subiectul este banal si slab dezvoltat
personajele parca nu exista, dialogurile sint trase de par

interesanta "personala" asta
un amestec inteligent de proza, poezie, ironie si, de ce nu, profunzime
mi-a facut placere sa citesc un text coerent in ciudata aparentei de eterogen
in general detest sa citesc un text care abuzeaza de citate
aici insa au importanta lor, indispensabila
si, cel mai mult cred, apreciez faptul ca fiind, in mare parte, un text care-ar putea fi susceptibil de "filosofare" nu devine ridicol, gindurile sau panseurile exprimate au frumusetea si "decenta" lor

silvia
"dincolo" poate, intr-adevar, sa cada

despre fatalitate [in sens larg] am incercat sa scriu
aceasta are in schimb si ce ceva buna - totul pare sa fie in noi si, din aceasta cauza, poate fi schimbat
ma bucur ca ai inteles poezia
mersi

evident, poezia poate sa fie foarte buna, de fapt este foarte buna pentru toti cei carora le place - n-am simtit nevoia sa spun asta
ce cred eu este ca, dupa ce ai reusit intr-un fel sa renunti la zgura sentimentalismului si-a metaforizarii excesive si greoaie, dupa ce ai reusit sa scrii intr-un fel care seamana din ce in ce mai mult cu raluca neagu, te lasi iar prinsa in virtejul asta fara nume, fara glas
sub acest text pot sa pun, fara nicio problema, numele a inca vreo 20 de insi, numai de pe agonia - faptul ca poezia asta nu-i execrabila, nu-i o performanta
evident ca nu a fost vorba de-o urecheala - comentariul meu poate fi incadrat oriunde, chiar la "rautati", la fel cum poate fi ignorat, nu o sa facem o tragie din asta

referintele, indiferent cit de ilustre [sau banale, pina la urma-i acelasi lucru]ar fi, nu pot sustine un text
mai ales unul in care eroarea pare sa fie algoritmul dupa care se desfasoara
iar cind spun eroare nu ma refer la amuzantele butade de genul "sint si nu sint", etc, ci la ceea ce logicienii numesc "contradictio in adjecto"
sint convins ca filosofeala asta a vrut sa zica ceva
ceva profund; din pacate esueaza intr-o metafizica de proasta calitate
lipseste aici exact ce se simuleaza ca exista - o meditatie profunda si senina asupra trecerii
pe scurt, o prostioara cu pretentii

asta cred ca se intimpla cind, dupa modelul "poet 2012" sau "poet standard", tre' sa zici musai ceva si acel ceva pe care tre' sa-l zici, musai sa fie grav, melancolic

incepi intr-un decor puternic depresiv, usor moralizator/acuzator totusi, inc-un pic si [mai ales daca se-timpla sa ai si "naturelu mai simtitor"] -ti dau lacrimile, dupa aia faci un bilant oarecare si descoperi ca ai totusi un iubit [daca-l ai si daca toata poezia-i puternic centrala pe tema iubirii atotputernice pentru ce atita jale?] si sfirsesti cautind, din nou, ceva ce tocmai ai zis ca ai deja
[cre'ca puteai sa eviti interpretarea asta daca schimbai "iubit" cu altceva - scapam de senzatia stranie a inconsecventei]

si toate chestiile astea intr-o nebuloasa de platitudini si metafore cautate/fortate
cred ca scrii mai bine cind nu te "șforțezi" atit

imaginea sarutului din talpa care exacerbeaza un sentimentalism oricum la limita [nu din cauza abordarii stilistice ci din cauza subiectului] un text de exceptie, unul dintre cele mai bune pe care le-am citit despre acest subiect
pentru ca-ti dai seama de la-nceput cit de simplu cit de veridic este
pentru ca nu-si propune nimic dar reuseste sa contureze o imagine a personajului, acolo unde cu greu ai fi crezut ca mai este loc de alte imagini
pentru ca reuseste sa transmita o emotie foarte profunda - desi senzatia pe care am avut-o, a fost ca emotia-i foarte bine controlata, atit de bine incit te poti intreba daca exista

daca tii cont de anumite varibile ca: gusturi si preferinte personale [si evident subiective] in materie de "poetica", disponibilitatea cititorului [comentatorului] de a abera, inutilitatea [in ultima instanta] oricarui demers justificativ a poeziei, etc. pentru ca ar mai fi multe altele pe care mi-e lene [si sila] sa le enumar, poti sesiza, usor, ca esenta comentariilor tale este, in ciuda aparentelor [invelisului] una profund elogioasa
mai exista, evident, si varianta sa te iei [ca autor, poet] prea mult in serios
eu n-am facut-o niciodata; nici nu intentionez sa

apropo, nu orice vehicul dotat cu acceleratie se numeste taxi; nu doar vehiculul numit taxi poate accelera; nu doar deceleratia te poate opri

nu cred ca as putea sa te contrazic de vreme ce ai prins exact ce am dorit sa spun cu textul asta - in general cam tot ce ni se intimpla, bun sau rau, poate fi redus la stadiul de "labareala"; in particular "poetul" sau individul care isi inchipuie ca ar fi poet, pune chestia asta intr-o forma oarecare, la care-i spune, eronat desigur, poezie
[in alta ordine de idei apreciez genu' asta de cititor - cel care spune intotdeauna ce crede, independent de afinitati sau preferinte; pasare rara, bag sama]

crezut niciodata ca poetul este poet chiar si la buda
pe cale de consecinta cind "ti-o freci" [masturbarea tre' sa aiba conotatii melancolice/puternic halucinogene - tre' sa fii tu cu lumea ta, aia pe care o inchipui, cind te masturbezi, altfel, asa cum am spus, este "una scurta" - pe care in textu' asta, eu unul cel putin, nu le vad] nu prea iti ies poezii dintre picioare
nu zic ca-i exclus, da-n textu' asta subtirel si pseudomanifest artistic, nu-i deloc credibil
bon, se poate sa-i injuram in grup pe filistini, matracuci, mimoze, mironosite, bulangii si alte specii, dar pentru ca demersului astuia sa-i zica poezie tre' un pic mai mult decit o compunere pomo cu referinte subrede si, daca se poate, si-un pic din cel care semneaza

aproape "profi" - daca admitem ca-i [specia] o ciudatenie situata undeva intre literatura si filosofie
bine infipt intr-o idee pe care o duce [si conduce] admirabil pina la capat [mentionind ca nimic nu ajunge acolo; si cind zic nimic am in vedere intentia si spectrul literar al celui numit aici balaurul]
un limbaj bine strunit care "demasca" virtuozitatea lingvistica
in rezumat, o surpriza placuta
imi cer scuze daca am pornit de la minus, de sub pragul 0 - am citit prea multe elucubratii, ce ar trebui sa fie firesc, este extraordinar

ca tragedia s-a nascut din spiritul muzicii o stim deja
ca poezia trebuie sa se nasca iar si iar, pare o evidenta banala; placuta sau nu, poezia lui munteanu respira [citeodata abia-si trage sufletul]- din punctul meu de vedere, asta-i tot ce conteaza - intr-o lume pe care, de cele mai multe ori, o creeaza;

nu vreau sa bat prea mult cimpii - felicitari martiene

este o poveste cu vinul - intotdeuna-i un pahar
primul

[mi s-a intimplat si mie de citeva ori; sa-mi faca bine o poezie; este un sentiment foarte fain;
ma bucur]