Numără.Câți fluturi mi-au murit sub pleoape?

asta cred ca se intimpla cind, dupa modelul "poet 2012" sau "poet standard", tre' sa zici musai ceva si acel ceva pe care tre' sa-l zici, musai sa fie grav, melancolic

incepi intr-un decor puternic depresiv, usor moralizator/acuzator totusi, inc-un pic si [mai ales daca se-timpla sa ai si "naturelu mai simtitor"] -ti dau lacrimile, dupa aia faci un bilant oarecare si descoperi ca ai totusi un iubit [daca-l ai si daca toata poezia-i puternic centrala pe tema iubirii atotputernice pentru ce atita jale?] si sfirsesti cautind, din nou, ceva ce tocmai ai zis ca ai deja
[cre'ca puteai sa eviti interpretarea asta daca schimbai "iubit" cu altceva - scapam de senzatia stranie a inconsecventei]

si toate chestiile astea intr-o nebuloasa de platitudini si metafore cautate/fortate
cred ca scrii mai bine cind nu te "șforțezi" atit

Este o opinie si o accept ca atare.Nu vad nimic fortat aici, nici incadrat intr.un standard. Bineinteles avem viziuni diferite pentru ca suntem oameni diferiti. Textul este perfectibil. Imi asum tonul melancolic, plangaret sau cum vrei tu sa ii zici. Asa am simtit,asa am scris.Restul tine de preferintele fiecaruia sau de asteptarile fiecaruia. Iti multumesc pentru semnul de lectura si urecheala,cu ghilimele desigur.

eu am citit poezia ta si dupa aia am citit si primul comentariu si raspunsul tau si parerea mea este:
poezia e foarte frumoasa.
comentariul este (ca sa ma exprim delicat) usor rautacios.
raspunsul tau este diplomat si civilizat.
mie mi-a placut tare ce ai scris.
in special el care iubeste confortabil si schimbator, norii transformati in cobre, sangele picurat din stele, iubirea aia asteptata ca o nefericire, lucrurile alea la care te gandesti cu spatele lipit de portile iadului, momentele de sinceritate baute in singuratae, asa, ca alcoolici batrani si tristi... si ar mai fi multe.
in opinia mea, asta e un text puternic, foarte bine scris, si eu, daca as avea in buzunar o steluta, as pune-o fara ezitare in pagina asta.
cel mai tare si mai tare m-a impresionat asta:
'nu a nins anul ăsta dar eu am iubit
acum fac bilanțul
câți oameni mi-am imaginat alunecând pe scări
câți au căzut
și s-au ridicat fără mine.
e o lume dură baby spuneai călcându-mi sufletul ca pe-un vierme
am înțeles mai târziu când chipul tău s-a șters de prea multă distanță și
poemele au încetat să-mi bântuie noaptea
mă transform într-o casă goală'

mi-a parut foarte bine c-am gasit poezia asta!

evident, poezia poate sa fie foarte buna, de fapt este foarte buna pentru toti cei carora le place - n-am simtit nevoia sa spun asta
ce cred eu este ca, dupa ce ai reusit intr-un fel sa renunti la zgura sentimentalismului si-a metaforizarii excesive si greoaie, dupa ce ai reusit sa scrii intr-un fel care seamana din ce in ce mai mult cu raluca neagu, te lasi iar prinsa in virtejul asta fara nume, fara glas
sub acest text pot sa pun, fara nicio problema, numele a inca vreo 20 de insi, numai de pe agonia - faptul ca poezia asta nu-i execrabila, nu-i o performanta
evident ca nu a fost vorba de-o urecheala - comentariul meu poate fi incadrat oriunde, chiar la "rautati", la fel cum poate fi ignorat, nu o sa facem o tragie din asta

Anca, iti multumesc pentru comentariu si ma bucur ca ti-a placut textul. :)
Adrian, eu stiu ca mereu ai fost franc. E in regula,nu am facut nicio tragedie din asta. Poate e o zgura sentimentalismul, dar uneori mai avem nevoie de el pentru sufletul nostru. :)


Zi frumoasa amandurora!