Nu sunt huligan,

stiu ce-mi place mai putin, tonul patetic, exagerat, sau contradictiile-n continut
inteleg, chiar daca ma mira asta, ca manualul micului anarhist prevede absenta de la vot si contemplatia melancolica [asociata pasivitatii] a revoltei de la '68, atunci pentru ce reprosul?
per total imi pare o poezie scrisa sub imperativul "modei de moment" si-al "implicarii-n social"
problema-i ca se simte lipsa autenticitatii
iar discursul este cel cunoscut - banal si usor sforaitor, cu nimic diferit de discursul celor incriminati

haioasa asta "dacă am aruncat cu borduri și pavaj
a fost pentru că am vrut să-ți arăt din ce și-au făcut case"

si eu imi doresc sa schimb lumea [incepind cu aia mica si personala] dar nu mi-a trecut prin cap niciodata sa le validez gestul celor care au dovedit ca nu sint nimic altceva decit, scuza-ma, chiar huligani
si nu sint neaparat huligani pentru asta, ci pentru ca s-au luat la harta cu niste amariti ca ei - jandarmii; intre timp aia de care vorbesti la-nceputul textului is la fel, bine mersi si fac pariu ca se amuza naprasnic

Eu scriu poezie sociala de ani de zile.
Ma auzi ce-ti spun? De ani de zile! Poezie.

de ce a nu vota este o dramă?

eu, de exemplu, am votat o singură dată (deși prefer să spun "niciodată"); la o vârstă și după o decadă istorică în urma cărora nu puteam avea deplin conștiința implicației acestui gest, dar, la fel ca și acum, credeam în "schimbare"; de ce nu am continuat să votez? pentru că am realizat că, din punct de vedere calitativ-uman, acest drept îmi este refuzat. implicațiile le puteți deduce singuri.

tocmai asta-i problema, scrii [tu zici ca-i poezie, eu nu te contrazic]nu faci

daca citesti mai atent comentariul meu [atent poate sa insemne si relaxat, nu-i cazul sa te imbatosezi] o sa constati ca reprosam, printre altele, lipsa de autenticitate, adica faptul ca se simte siguranta omului care sta la caldura si-i mobilizeaza pe cei protesteaza in frig
evident nu emit judecati de valoare aici, degeaba incearca vasile sa deturneze discutia spre o zona in care nu am de gind sa calc - nu te acuz, nu te judec pentru nimic, imi spun parerea despre textul propus


bun si-acum sa argumentez - unul dintre cele mai mari neajunsuri ale artei in general, ale poeziei in special, imi pare lipsa de autenticitate, complezenta care vorbeste despre orice; nu exista nimic solid intr-un astfel de text, nimic care sa ma apropie de textul insusi
daca vorbeai despre dragoste, sau despre ura, despre marmote sau chibrite, as fi luat discursul tau poetic drept unul valid [ai fi fost credibil, admitind ca ai cunoscut atit iubirea cit si ura, ai vazut marmotele si ai aprins chibrite] ; dar tu vorbesti despre revolta, revolutie, ordine sociala iar impresia mea este exact cea pe care am comunicat-o - o faci din siguranta apartamentului; anumite lucruri se fac nu se afirma; asta daca vrei sa fii credibil, autentic
din aceasta cauza discursul asta imi pare comparabil cu orice discurs al oricarui om politic, plin de idei frumoase dar gol in esenta

cam asta-i in mare, despre rolul patetismului si a sinceritatii, nu cred ca-i cazul sa ma pronunt acum, din raspunsul tau nu pot sa trag concluzia ca ai fi foarte interesat de feed back [iar cu vasile nu pot sa polemizez aici ca o mi se arunce imediat in cap caramida metaforica a off-topicului]

in concluzie, cea mai ridicola postura imi pare aia in care ajungi sa te comporti ca cei pe care, la o adica, i-ai linsa-n piata publica
iar in acest context, crede-ma, degeaba mai scrii poezie sociala [autentica sau nu] ai pierdut deja de mult

[presupun ca [si]mie imi era adresata intrebarea]

pentru ca pasezi responsabilitatea asta altora si risti sa aluneci, pe nesimtite, spre o ipocrizie sociala greu de sesizat/controlat
nu-i nicio bucurie sa votezi in aceste timpuri, dar cu atit mai necesar este
parca eram condamnati sa alegem, de ce sa ne eschivam dupa cum ne taie capu'?

nici nu vreau sa fac, scriu.
problema e ca tu nu poti/vrei sa experimentezi decat fapte.
pentru mine abstractul e mai putin mediat decat concretul pentru ca nu e reglementat social, ci doar cultural.

n-ai decat sa citesti "despre dragoste, sau despre ura, despre marmote sau chibrite" sau imagineaza-ti ca textul asta e despre dragoste, ura, marmote.

bineinteles ca textul meu e gol in esenta. nici nu pretinde ca are vreo esenta. tu ai cautat-o si ai iesit de acolo dezamagit ca nu ai gasit nici una.asta il diferentiaza de un text politic, pentru ca nu propune o solutie de salvare, nici nu minte ca va face lumea sa devina dupa chipul si asemanarea lui. e doar o fata a lumii. o lume posibila daca vrei, dar nu una pe care eu sau tu sa o asteptam, sau despre care sa credem ca exista.
crezi ca eu sunt atat de nebun incat sa cred ca toti oamenii de acolo aveau asemenea gen de argumente in cap atunci cand dadeau cu pietre?
dar crezi ca hamlet se gandea la ceva? nu, pentru ca el nu exista, e o inventie care sa ne tina ocupati si care sa ne ajute sa experimentam si ce nu avem timp sa traim.

sunt un om politic, asta e adevarat, asa cum esti si tu. viziunea ta politica se numeste estetism, peste care ai plasat un pic de trairism, autenticism.
asa cum crestinismul e, ideologic, un fel de socialism de dreapta (asta fiind si motivul pentru are nu exista partide de felul asta), genul de literatura pe care o propui tu e in zona dreptei conservatoare, reformiste, care le-ar reprosa, la o adica, saracilor ca nu pot sa scrie despre facebook poentru ca n-au calculator.
si nu vreau sa intelegi ca spun prin asta ca esti un om rau sau imoral. e un mod de a vedea lumea care considera ca doar daca ai o anumita experienta poti vorbi despre o anumita realitate. ceva de tipul: nu stii sa gatesti, nu te apuca de facut mancare.
eu voi face, pentru ca nu pot altfel, nu vine nimeni sa-mi faca mancare, iar mancarea pe care mi-o servesc bucatarii sau resturile pe care le lasa stapanii nu imi plac. cred ca intelegi.

teoretic:
sinceritatea e una, si n-are ce cauta in literatura, indiferent de viziunea ta particulara, asta e o minciuna a grupurilor literare care ii acuza intotdeauna pe cei dinainte ca n-au fost sinceri.
orice fel de literatura buna (nu textul meu) e fictiune, minciuna, fals, meschinarie, bufonerie.

autenticitatea e altceva. e un raport intre text (care poate foarte bine sa fie despre un gandac si viata lui privata, despre pahare si ce gandesc ele sau doar "tjelp tjelp tjelp!") si ceea ce receptorul poate admite ca fiind real, intr-un joc care depinde de puterea de imaginatie a fiecaruia si de cunostintele despre arta in general.

in concluzie, nu vreau sa ma comport ca aia pe care i-as linsa, vreau sa arat ca pot sa fiu in locul lor. pot crea o lume, asa cum ei au creat-o pe asta in care traim noi. si sa arat prin asta ca lumea in care traim noi, exact asta e, o constructie, care ar fi putut foarte bine sa fie altfel. nu e un dat, e un rezultat. e tot ce pot face.
asa ca stiu, crede-ma, am pierdut de mult.

mi-a facut placere.

voiam sa spu, evident, adrian.
nu stiu de ce am ramas in cap cu ion. scuze.

toate ar fi bune si frumoase [ma refer la aceasta teorie a literaturii in extremis, pe care incerci sa o aplici] daca nu ar avea o mica fisura - poezia sociala are anumite particularitati; tu ai spus ca practici asa ceva, si inca de multi ani, iar acum descopar ca-i firesc, si asta ai vrut, ca ea sa nu aiba sens, esenta, sa fie un lejer exercitiu metafizic, o ideologia oarecare fara miza sau finalitate
de la mine se vede ca te contrazici masiv
evident asta nu-i o tragedie, contradictiile, in special alea cu noi insine, is productive si, de multe ori, progresiste

problema-i atunci cind nu accepti ca altii pot sa fie altfel si asta nu-i nici rau nici in opozitie sau conflict cu ceea ce esti tu si acolo ziceam eu ca-i riscul sa fii la fel ca cei pe care-i contesti
pentru ca ceea ce-i defineste este pretentia ca toti sa fie la fel
mai exact ca ei; intoleranta; clasificarea functie de "tu esti asa" sau "tu esti pe dincolo"
"ne cunoastem" de fix doua comentarii ale mele, raportate exclusiv la text, dar tu stii deja cum sint, sau cum nu sint; cam hazardat as spune

mbon, intelegi acum de ce imi pare acest text lipsit de autenticitate, nesincer si din aceeasi categorie a sabloanelor, lozincilor?
pentru ca ai sarit ca ars cind am exprimat o parere mai putin favorabila
prietene revolutionar, cei care stiu ca au spus ceva valid is mai relaxati

no offense

Imi pare rau, dar forma ta de "poezie" cu instigare si nonconformism ( ce se vrea o eticheta de originalitate) justificand un act violent cu ratacirile tale interioare si incapacitatea lumii acesteia de a te intelege = nu e decat un "rap"fredonat din frustrare si neamplinire.
Uneori, a privi in oglinda ajuta mult .
Poezia, cred ca nu este altceva decat cersirea atentiei la neamplinirile tale. Ca l-ai citit pe Foucault e laudabil,dar cred ca tb sa citesti mai atent Maladie mentale et personnalité .
Violenta nu aduce niciodata nimic bun, indiferent de cat de nobil este scopul sau cauza. Poezia nu trebuie si nu poate aduce violenta, ea este o hrana pt suflet si nu o otrava pe care sa o imprastii.
Ai talent, ai cultura :nu da cu borduri in ceea ce esti,nu aprinde focuri acolo unde trebuie sa plantezi idei.
Daca faci asta, te vei confunda cu analfabetii de la colt de bloc ce-si vand telefoanele pt etnobotanice si nu pot spune daca Foucault este un filozof sau un jucator de footbal la Steaua.
TU esti generatia care ne precede, tu esti cel care poate gandi altfel si cladi o alta lume dar mai ales cel care poate sadi o idee a.i. mii de oameni sa o insuseasca.
E dreptul tau sa fii cum vrei si sa scrii ce vrei, dar nu uita :nu ura si violenta este solutia.

"ipocrizie socială greu de sesizat/controlat" (să înțeleg că există și ipocrizie sesizabilă, deci... acceptabilă?) presupune cumva ca "dintre două rele a alege pe acela mai puțin rău"? ca și cum, la un restaurant, deși plătesc meniul și las și bacșiș, am de ales dintre un platou în care s-a micționat și unul în care s-a defecat? mersi, prefer să cotizez la Asociația Pescarilor și Vânătorilor; pentru că, în acest caz, e... de un viitor cu advărat pragmatic ("la trecutu-i mare" și mai ales preistoric); pentru că, iartă-mă, dacă vei susține că, având de ales între Băsescu, A. Năstase, C. Antonescu, Vadim, D. Diaconescu sau Ponta, eu TREBUIE să votez, atunci sau tu ți-ai pierdut "uzul rațiunii", sau ar trebui să mă ofer voluntar pentru o misiune spațială experimentală; pe Terra, în România anului 2012, lucrurile sunt clare: cei cu drept își merită soarta; pe aceia care nu votează, ca mine, soarta nu-i merită; pentru că, dacă în sfârșit aceia cu drept de vot ar înțelege că pot renunța în unanimitate la a mai vota, atunci "păcălicii politici" nu vor mai fi etalați drept "asul din mânecă". e adevărat, a trăi bine presupune și un grad mai mare sau mai mic de noroc, dar nici un câștig la "păcănele" nu îți garantează asta.


succesul este una. "succesurile", cu totul altceva.

nu sunt revolutionar!
problema e ca tu vorbesti despre poezia sociala romanesca de la inceputurile secolului 20, eu vorbesc despre poezia sociala de azi.
iar daca tu crezi ca "am sarit ca ars"...
din partea mea, poti sa fii exact ca tine.

un ultim lucru:nu am spus ceva valid. am spus o poezie despre mine. punct!

tu chiar esti un tip sensibil si cred ca ar trebui sa-ti hranesti sufletul in alta parte.
asa fac eu, arunc pietre cu biletele pe ele. in ce nimeresc, plantez o idee.

mai serios acum: daca tu ai vazut vreo urma de ura sau de violenta in poezia asta...
cred ca te-ai uitat prin ea, n-ai citit-o, ti-au trecut prin cap imaginile de la tv si nu e vina mea.

p.s. stii care e problema? eu sunt un om, nu o generatie. stau la colt de bloc, imi vand telefonul pentru ce vreau eu si nu mi-e teama de oamenii care nu stiu diferenta dintre foucault si dodel.
mi-e mult mai teama de aia care nu stiu diferenta dintre foucault si deleuze.

va multumesc pentru aprecieri.

ca ai scris, cum ai scris si, mai ales, cum gandesti si actionezi. ce vad eu din textul asta.
e un text reusit, cu un mesaj pe care nu poti sa-l ignori. inspirat de niste evenimente, dar care a reusit sa le depaseasca si sa faca poezie din ele.
cel mai mult m-a incantat asta (parca as fi spus eu cuvintele...:)):
'nu sunt huligan, sunt ilegalist,
l-am citit pe foucault
și cred că singura formă potrivită de revoltă
e cea din franța, mai, 1968:
"Ne me libère pas, je m'en charge!"'

felicitari, yussuf! sunt bucuroasa ca te-am citit!

de ce atribui ipocriziei alta consecinta, decit cea pe care am pus-o eu in discutie?
evident ca exista ipocrizie evidenta, manifesta, cum exista ipocrizie sublimata, hai sa-i zicem subtila - ma refer aici la cazurile, pe care-s convins, le cunosti foarte bine, de "scuza necesara"; n-ai intilnit niciodata indivizi care fiind de-o ipocrizie evidenta credeau ca sint sinceri?
si nu cred ca-i musai sa le aplicam rigiditatea categoriilor dihotomice
poate nu am fost suficient de clar, ma refeream la "posesorul de ipocrizie" ca receptor al manifestarilor acesteia

despre alegeri de tot felul - nu vreau sa intru prea mult in polemica
se poate sa imi fi pierdut uzul ratiunii dar eu vad asa lucrurile: ne place sau nu ne place traim intr-o democratie [nu pun intre ghilimile conceptul pentru ca stim amandoi, democratia in stare pura nu exista nicaieri, deci putem accepta si aceasta forma de manifestare a ei, drept democratia insasi]; aceasta presupune, printre altele, si alegerea celor care ne reprezita prin vot - cit timp nu fac nimic sa schimb ce nu-mi convine [in cazul asta sistemul], nu pot sa aleg selectiv doar ce imi convine pentru ca, asa cum am spus-o, as fi ipocrit; as pasa responsabilitatea mea altora in timp ce as profita de ce imi ofera un sistem pe care eu il resping in esenta?
sa nu intelegi ca imi convine situatia; sau ca am votat [la ultimele alegeri mi-am anulat votu'] - dar, din pacate, alta varianta nu vad;
pina si faptul ca scriu aici este un drept pe care mi-l asigura sistemu' asta democratic pe care, si eu la fel ca tine, il blamez
sau daca vrei sa iti dau un exemplu, in ce masura imi pot permite sa contest sau penalizez modul in care redactorii site-ului respecta si aplica regulamentul, daca refuz sa fac parte din comunitate sau nu ma intereseaza cine-i editor?
evident, nu ma intreaba nimeni cine mi se pare potrivit, dar cred ca ai prins analogia

știm amândoi că, discutând astfel, nu ajungem la nici un rezultat; cum nici eu și cred că nici tu nu dorim să câștigăm adepți sau să schimbăm paradigme, am să mă opresc aici; nu înainte de aduce unele precizări; în primul rând, am generalizat când m-am referit la pledoaria acuzării; nu erai viazat; apoi, să spunem că nici eu nu cred într-o formă de guvernare perfectă, cum, de exemplu, educația unui copil nu poate fi perfectă, nici măcar egală cu sine; uneori, mângâi; când este cazul admonestezi; la rândul lor, aceste conduite cunosc grade, intensități, conjuncturi diferite șamd; Țuțea, întrebat cum se împacă morala creștină cu violența, zice (citez din memorie, scuze pentru eventualele inadvertențe): "Dacă intră unul la tine în bătătură să ia ce-i al tău în timp ce tu citești Biblia, lași Biblia deoparte, pui mâna pe par și-i dai unde i-a pus popa mirul"; dar nici nu mă pot preface că nu deloc puținele exemple din istorie și, nu în ultimul rând, aceste decenii de "originală democrație" m-au convins că "a lua democrația de la capăt" în mod regulat este la fel de neproductiv; că revoltatul român este masochist, este motivat mai mult de o atitudine de genul: băi, nu mă revolt că-mi luați anual pielea de pe mine, oricum îmi crește alta mai groasă; mă revolt doar atunci când îmi puneți bir și pe organe; și ce dacă mă scuipați sau mă loviți pe un orbaz, mai am unul; eventual, țin unul întors către lume, altul întors către Dumnezeul Oglinzii; iertat să-mi fie, dar eu cu astfel de oameni nu pot solidariza; însă nici nu mă pot preface că ceilalți scuipă și lovesc; recunos, nu cred în "revoluții"; dar nici nu cred în legitimitatea unui Stat într-atât de corupt, încât ideea care stă la baza sa este fundamental coruptă; și-atunci, copil care își agresează părintele sau agresor extern, singura soluție e apucare unui băț; păstreze Biserica demnitatea celuilalt obraz!

E ușor să scrii poezie de conjunctură și totodată extrem de greu, dacă urmărești și altceva decît reacții de moment. Îți dau o stea virtuală, pe mine m-ai convins, sînt invidios că n-am scris eu poezia asta.

Cu plăcerea lecturii,
anton

Da, mi-a placut si mie poezia chit ca nu ma prea dau pe spate textele cu tematica sociala ca de altfel nici cele patriotarde.
Ai reusit sa exprimi foarte bine frustrarea unei generatii care traieste in exil in propria tara. Si ai facut-o fara exaltare, fara ura, fara instigare la violenta. Ci doar cu bun simt. Poate cu prea mult bun simt care aduce chiar a resemnare.
Ca si adrian pop am remarcat versurile: "dacă am aruncat cu borduri și pavaj/a fost pentru că am vrut să-ți arăt din ce și-au făcut case." Numai ca eu nu le consider doar haioase, ci si profunde.

Excelent text, i-am dat share sa il citeasca toti prietenii mei, care gandim ca tine. Si, vorba lui Liviu, sunt invidioasa ca nu m-a dus capul sa il fi scris eu.

sustin un mare DA pentru acest poem de o puritate incredibila si scris aici cu sinceritate si cu o energie care, din pacate, nu e contagioasa...
felicitari!